Management-ul informatiilor, proceduri... Analiză de Risc la Securitate Fizică

Analiza de Risc la Securitate Fizica

În majoritatea cazurilor, procedura de analiză de risc la securitate fizică încearcă să atingă un echilibru economic între impactul riscurilor și costul soluțiilor de securitate menite să le gestioneze. La baza selectării măsurilor de protecție eficiente din punct de vedere al costurilor se presupune că costul controlului oricărui risc nu trebuie să depășească pierderea maximă asociată cu riscul. De exemplu, în cazul în care pierderea potențială atribuită unui risc este estimată la 100.000 euro, costul măsurilor de protecție menite să prevină această pierdere nu trebuie să depășească această sumă. 

Cu toate acestea, în alte cazuri, decizia de a pune în aplicare (sau de a nu pune în aplicare) contramăsurile poate fi determinată de importanța sistemului sau a datelor sale sau de mandate, spre deosebire de costurile acestuia. În ambele cazuri, suma riscurilor evitate trebuie luată în considerare în cazul în care o singură măsură de remediere va reduce mai multe riscuri. De asemenea, analistul trebuie să ia în considerare utilizarea și interacțiunea mai multor remedii. Un remediu poate îmbunătăți sau neglija eficacitatea altui remediu. Aceste considerații constituie baza pentru determinarea măsurilor de protecție care sunt cele mai potrivite. După evaluarea riscurilor, se pot face evaluări cu privire la fondurile care pot fi alocate pentru a diminua pierderile anuale estimate la un acceptabil. 

Cu informații privind pierderile înainte și după aplicarea controalelor, evaluările costurilor vor indica ce măsuri de contracarare sunt cele mai rentabile. La identificarea măsurilor de protecție care ar trebui puse în aplicare, ar trebui să se ia în considerare mai întâi cele mai mari riscuri. Metodologia de analiză a riscurilor selectată (inclusiv metodele cantitative de analiză a costurilor) va sugera probabil utilizarea indicatorilor de cost sau a numitorilor comuni care funcționează pentru a identifica cea mai rentabilă securitate soluții. 

Următorii indicatori de costuri oferă o bază pentru compararea măsurilor de protecție:

  • Perioada de recuperare necesară pentru recuperarea costurilor care pot fi atribuite unei măsuri de protecție;
  • Estimarea anuală estimată a costurilor (reducerea pierderii potențiale) care poate fi atribuită unei măsuri de protecție (valoarea evaziunii costurilor realizată după instalarea contramăsurii și realizarea unei returnări);
  • Cuantumul reducerii pierderilor anticipate, cu condiția ca contramăsura să fie implementată;

Politica de securitate necesită crearea unui proces continuu de planificare a managementului informațiilor, care include planificarea pentru securitatea activelor informatice ale fiecărei organizații. Gestionarea riscurilor este un program continuu și proactiv pentru stabilirea și menținerea unei poziții acceptabile de securitate a sistemului informațional. Odată ce se atinge o poziție acceptabilă de securitate [acreditare sau certificare], programul de management al riscului o monitorizează prin activitățile zilnice și prin analizele de risc de securitate. În multe cazuri, regulile, reglementările sau politicile care guvernează programul de securitate a informațiilor vor stipula atunci când trebuie să fie o analiză a riscurilor ulterioare.

Scurt istoric al securității și sănătății în muncă

Conceptul de sănătate și securitate în muncă este prima oară menționat în anul 1700 de către un medic italian, Bernardino Ramazzini, care a publicat prima lucrare ce privește sănătatea ocupațională, intitulată. "De Morbis Artificum Diatriba" (Bolile muncitorilor).

De atunci, a urmat o evoluţie continuă a acestui concept de-a lungul timpului marcată de evenimente majore precum emiterea primei poliţe de asigurare pentru accidente la locul de muncă, în Statele Unite în 1812, la apariţia primului act legislativ ce reglementa acordarea de compensaţii muncitorilor victime ale accidentelor de muncă, înfiinţarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii sub egida Naţiunilor Unite în 1919 dar şi evoluţii fără de care ar fi greu de imaginat viaţa în zilele noastre, precum introducerea centurilor de siguranţă că şi echipament standard pentru toate autovehiculele Saab în Suedia în 1958. Toate au condus la dezvoltarea unei întregi infrastructuri de instituţii şi reglementări la nivel naţional şi internaţional cu scopul de a proteja sănătatea şi securitatea şi a preveni accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.

La nivelul Uniunii Europene un pas important îl constituie Tratatul de la Paris din 1951 de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a deschis piața comună a cărbunelui și a oțelului intre cele 6 state fondatoare (Belgia, RFG, Franta, Italia, Luxemburg, Tarile de Jos). În 1957, dupa ce proiectul constituirii unei armate europene s-a izbit, in 1954, de refuzul de ratificare al Adunării Naționale Franceze, cele 6 state membre au decis prin Tratatul de la Roma constituirea Comunității Economice Europene, bazată pe libera circulație a mărfurilor, serviciilor și forței de muncă (piata comuna) și a Comunității Europene de Energie Atomică. Două articole din acest tratat se referă la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă si a protecției contra accidentelor și bolilor profesionale. 

Cu toate acestea, baza juridică a acestor articole rămâne limitată. Astfel, dacă articolul 117 subliniază necesitatea promovării îmbunătățirii condițiilor de viață și muncă, articolul 118 limitează acțiunea comunitară in domeniul social la o colaborare strânsă între Comisie și statele membre, rezumându-se în final la studii, avize și consultații. În 1957 au loc primele acțiuni comunitare în domeniul securității muncii, când în cadrul tratatului CECA au fost lansate acțiuni "pilot" pentru promovarea cercetărilor referitoare la securitatea și sănătatea în muncă a muncitorilor din sectoarele cărbunelui și oțelului. Aceste acțiuni au fost lansate în urma unui grav incendiu declanșat în 1956 in minele Bois du Cazier (Belgia)care s-a soldat cu moartea a 264 mineri. Consiliul de ministri al a convocat o conferință tripartita referitoare la îmbunătățirea securității și sănătății. Aceasta conferință s-a finalizat prin crearea Organului permanent pentru securitate și salubritate în minele de huilă și alte industrii extractive (denumit pe scurt Organul permanent).

In 1974, prin decizie a Consiliului a fost creat Comitetul Consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătații la locul de muncă. Ulterior, în 1978 și 1984 a fost lansat primul și cel de-al doilea program de acțiune în domeniul sănătății si securității în muncă și de adoptarea de masuri legislative. prin Actul Unic European se face o importantă revizuire a Tratatului de la Roma prin introducerea articolului 118 a creându-se baza juridica specifică asigurării securității și sănătății muncitorilor. Prin articolul 118 a se stipulează angajamentul statelor membre de a promova îmbunătățirea condițiilor de munca în scopul protejării securității și sănătății lucrătorilor și se fixează ca obiectiv armonizarea progresivă a condițiilor existente în acest domeniu.

Pe aceasta bază, în 1988 Comisia a adoptat cel de al treilea program de acțiune în acest domeniu, fiind recunoscut de către Consiliu ca fiind un cadru adecvat al începerii aplicării art. 118 a la nivelul Comunității. Acest program pune accent pe dimensiunea socială a realizării pieței interne. In contextul pieței interne si al liberei circulații a muncitorilor, obiectivul legislativ comunitar este de a furniza o bază de cerințe minimale care să garanteze un nivel suficient de protecție împotriva accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale și de a facilita libera circulație a muncitorilor.În anul 1989 au loc o serie de acțiuni importante; se adoptă directiva - cadru 89/391/CEE, Carta sociala și programul de acțiune referitor la punerea în aplicare a cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor.

În România, activitatea de protecția muncii a evoluat odată cu dezvoltarea industriei, primele recomandări cu privire la această activitate fiind formulate la începutul secolului al XIII-lea, de către industriași și organele de stat care cereau să se desfăsoare o activitate de educare a muncitorilor pentru a-i feri de pericolele la care sunt expuși, indicându-se și mijloace pentru combaterea acestora.

0
Indentificare si evaluare, definirea amenințărilor...
Analiză de Risc la Securitate Fizică. Riscul rezid...

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii la articolele din site! Inregistreaza-te sau daca ai deja un cont Autentifica-te
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care scrie unul!