Recenzie la volumul: Dumitru Mardare (Ticu), Prostioare – Pamflituri, Ed. Alas, Călăraşi, 2014

Introducere:

Onoraţi invitaţi, onorată asistenţă,

Mă aflu în postura de a veni în faţa dumneavoastră şi de a vă prezenta lucrarea de debut editorial a unuia dintre colegii de cenaclu şi anume cartea „Prostioare" ori „Pamflituri" scrisă de domnul Colonel Mardare. Mă simt deosebit de onorat şi în egală măsură deosebit de încântat şi o să vă mărturisesc imediat de ce.

Pe de o parte sunt onorat ca după mai bine de 15 ani de prezenţă în diferite cenacluri literare precum: „Destine", „Amurg Sentimental", „Paradox", „Mircea Eliade"- toate din Bucureşti, cât şi în cenaclurile „Marin Giurcă" şi „Phoenix" din Călăraşi să pot realiza la rândul meu prezentarea unei cărţi de actualitate şi totodată încântat pentru că această carte scrisă de domnul colonel Dumitru Mardare este una bună ce merită toată atenţia şi mai are un merit "descreţeşte pe loc fruntea".

Cuprins:

Permiteţi-mi acum să trec la chestiuni ori date strict tehnice.

Cartea cu titlul "Prostioare"- Pamflituri, e apărută la Editura Alas din Călăraşi, având ISBN 978-973-7792-31-0 şi cuprinde 11 ilustraţii respectiv 22 de fotografii din arhiva personală a autorului şi 150 de pagini memorabile. Redactarea s-a făcut de d-l Adrian Lascăr iar culegerea computerizată de d-na Marcela Popa.

Cât priveşte structura cărţii- aceasta reuneşte 7 texte poetice şi 41 de texte în proză, adevărate momente şi schiţe.

Portretul autorului după cum reiese din cartea sa

Ne reţin atenţia pentru început schiţele: „Altă Creangă" (pp. 7-12), Prospect (pp.13-14); Bibliografie (pp.15-16), „Arhitectură" (pp.97-99), „Nostalgia prezentului" (pp.21-23) cât şi poezia„Cantemirişti" (p.137), întrucât sub o formă indirectă ni-l prezintă chiar pe autor.

Astfel din acestea aflăm succinte date despre copilăria autorului, între altele şi că „şi-a trăit copilăria pe lângă Gara de Nord şi apoi în centrul periferiei din estul oraşului (Ploieşti n.n.) în cartierul Bereasca" (p.10), date din şcoala de ofiţeri, pe care a absolvit-o acum 45 de ani (p.97-99) şi despre care vorbeşte cu un ton nostalgic la reîntâlnirea cu mulţi dintre aceştia la 12 octombrie 2011, consemnând atât unele fapte fireşti pentru un militar, citez: „Şi viaţa rând pe rând ne-a înălţat în grade/ Şi ne-a onorat cu decoraţii. Ne-am străduit cu multă modestie să-ndeplinim misiunile primite până în ultima clipită" (p.137) dar şi regretul „cantemiriştilor" care cu onoare au dispărut într-o altă lume. („Ne aliniem în lumea celor drepţi cantemirişti" p.137). Totodată din carte aflăm că autorul cu un ton pe atât de sincer pe atât de optimist consemnează că are acum vârsta „de peste şase decenii" (p.12- „Prospect"), se bucură de recunoştinţă dar este indignat de mesajul contorsionat al apreierilor: „La un moment dat, cineva, pe care nu l-ai observat, te apostrofează: „Bună ziua!...."Nu mă mai recunoaşteţi?..."M-aţi ajutat o dată, acum 35 de ani, când m-aţi angajat. Nu mă angaja nimeni….Aţi fost mare om. Eu mai am vreo 10 ani şi ies la pensie. Să fiţi sănătos!" (p.21).

Tot din rândurile acestor schiţe, pamfleturi, reiese că autorul, cu o bogată experienţă de viaţă, este pe deplin înzestrat cu simţul umorului, iar tonul său vesel aduce oriunde speranţă şi destindere.

„Eu fac trotuarul la noi în târg şi Videanu pune borduri la Satu Mare.!

  • -Serios?
  • -Serios e că eu trebuie să merg zilnic vreo 3 km pe ultimile două picioare."(p.22)

„Pleci grăbit la un cunoscut, medic veterinar.

-Bună, doctore! Ai puţin răgaz?

-Am, de ce?

-Te rog frumos, uită-te la mine, analizează-mă şi spune-mi de ce nu mai sunt eu om!

-Mă, tu eşti nebun! Cum să nu fii om?.....Îi povesteşti, pe scurt, despre întâlnirile avute şi-ţi zice: „De la pensie ţi se trage!...

-Bei o ţuică?

-Beau!

-Vezi, mă? Eşti om că numai oamenii beau ţuică!".(p.23)

La cele aflate în carte, permiteţi-mi acum să adaug şi alte lucruri despre omul şi scriitorul Dumitru Mardare.

Autorul cărţii de faţă s-a născut la 14 ianuarie 1947 în Ploieşti.

După absolvirea Academiei militare va îmbrăţişa cariera militară ce îi va aduce şi unele satisfacţii printre care şi aceea de a fi recompensat cu gradul de colonel.

Va avea unele contacte cu politica, fiind candidat la funcţia de primar al urbei călărăşene dar şi de preşedinte al Consiliului Judeţean la alegerile locale din 2008.

Debutul literar

Va debuta literar în revista Avangarda- din Călăraşi, unde va publica diverse articole.

Participarea la cenaclurile călărăşene

Pasiunea pentru scris şi literatură vor constitui imboldul de a se apropia şi participa după 15 ianuarie 2011 la şedinţele cenaclului „Marin Giurcă", condus până anul acesta, 2014, de „un veritabil Prometeu"- regretatul scriitor şi gazetar N.P.Stan.

(pentru care s-a ţinut deja un moment de reculegere).

Premii

Prima participare la un concurs literar va fi încununată cu succes şi o primă recunoaştere publică, autorul devenind în 2011, laureat al Concursului naţional de proză" Alexandru Odobescu"- Călăraşi.

Pasiunea pentru cuvânt şi carte se va reaprinde odată cu participarea la cenaclul „Phoenix", începând cu anul 2013.

Munca, perseverenţa şi activitatea în cenaclu vor conduce la realizarea unor pagini memorabile ce vor fi publicate în antologia de poezie şi proză „Sub aură de Luceafăr", apărută la Tipografia Grafopress- Călăraşi, 2012- lucrare pentru care membrii cenaclului, între care şi domnul colonel Dumitru Mardare va fi premiat în acelaşi an, 2012, la Gala 10 pentru Călăraşi.

Desigur, nu uităm să menţionăm aici şi premiul colectiv, primit de domnul colonel Dumitru Mardare alături de ceilalţi membri ai cenaclului Phoenix, şi acordat la Gala premiilor 10 pentru Călăraşi- ediţia 2013 pentru activitatea cenaclului.

Alte lucrări ale autorului până în prezent

Dacă în antologia „Sub aură de Luceafăr" vor fi incluse 3 schiţe:

Turismul medicinal, Tinereţile lui Tataie, Iarna lui 1989 în Provincie- revoluţia trăită, ce vor fi gustate şi savurate imediat de cititori, iată acum avem în acest volum reunite alte scrieri ale autorului.

Trăsături generale ale operei de faţă

Parcurgând cartea de faţă, ori primele ori ultimile pagini nu poţi să nu rămâi impresionat de câteva lucruri: a) subiectele sunt luate din viaţa cotidiană; b) faptele sunt redate într-o notă optimistă; c) moravurile vremii sunt ridiculizate şi criticate cu diplomaţie, cu o firească uşurinţă dar în acelaşi timp nepărtinitoare; d) capitolele sunt relativ scurte ceea ce sporeşte oralitatea stilului; e) frazele sunt spontane şi în acelaşi timp captivante.

Subiectul cărţii:

Cartea nu se vrea neaparat una critică ci una care să atragă atenţia asupra realităţii într-o manieră amuzantă dar nu extravagantă.

Cartea surprinde fapte ce fac parte din realitatea înconjurătoare şi din actualitate, sau după cum zice autorul, rândurile de faţă nu sunt nocive „indiferent de sezonul consumării şi de culoarea ochilor folosiţi la citit".

Cartea nu are propriu-zis un singur subiect, deşi sursa de inspiraţie este una singură, respectiv, viaţa socială.

Subiectele schiţelor:

Momentele, schiţele dar şi poeziile reunite într-un singur volum abordează o paletă largă de subiecte. Respectând înşiruirea acestora după cum ele au apărut în prezentul volum aflăm că subiectele acestora sunt:

  • -Copilăria şi viaţa în şcoala de ofiţeri (vezi: „Altă Creangă adică Eu Ticu Mardare Dumitru, pp.7-12; „Arhitectură" pp.97-99),
  • -Justiţia românească (vezi: „Biografie", pp.17-19; Dezonorantă instanţă", pp.45-46; „Tradiţie-n justiţie" pp.57-59),
  • -lumea urbană şi „iluştrii înţelepţi ai cartierului" (vezi: „Bibliografie" pp.15-16; „Vecina de la parter", pp. 81-82),
  • -recunoştinţa (vezi: „Nostalgia prezentului", pp.21-23),
  • -viaţa de pensionar în România („De-ale bătrâneţii valuri", p.25)
  • -familia şi moştenitorii ei (vezi: „Urmaşi", pp.27-28),
  • -veteranii, alegerile locale şi vizitele preelectorale: „Veteranii" pp.29-33),
  • -limbajul şi „lumea lui Darwin" (vezi:"Metafore", pp.33-34),
  • -epidemiile, veteranii, parlamentul şi gestionarea unor evenimente naţionale (vezi: „Fabulă", pp.35-36),
  • -şcoala, alocările bugetare şi întrebuinţarea fondurilor acesteia pentru…plimbări (vezi: „Şcoala de fete", pp.37-41),
  • -alegerile locale şi candidaţii (vezi: „Campanie….electorală", pp.43-44),
  • -pompierii, intervenţiile şi…Caragiale (vezi schiţa „Intervenţie rapidă", pp.47-48 şi replica de pomină: - Da mata, ce număr ai la casă? – 9! – Şi ăla? – 6! – Ptiu, fir-ar Caragiale să fie, se-ntoarse număru!...),
  • -teroarea şi terorismul (vezi: „Balada lui c-aşa-i, pp.49-50),
  • -gastronomia românească şi noile influenţe (vezi: „Plăcintă ţărănească", pp.51-52 [plăcinta ţărănească cu…banane din Kenya/China]; „Cârnaţi de casă", pp.53-54),
  • -arheologia şi unele toponime neexplicate îndeajuns pentru publicul larg (vezi:„Cultura Cucuteni deşertaţie", pp.55-56),
  • -falsul intelectualism (vezi: „Manual de habarnautică comparată", pp.61-63; „Erudiţie", pp.79-80),
  • -alegerile şi aleşii (vezi: „Povestea neuronului singuratic",
  • pp.65-69),
  • -festivităţile acordate armatei („25 octombrie- ziua fostelor armate", pp.71-72 [parodia este evidentă ]),
  • -evenimentele istorice („Unirea Principaţilor", pp.75-77),
  • -gafele istorice (vezi: poezia „Odă", p.135;),
  • -şcoala de tradiţie (vezi: poezia „Cantemirişti", p.137),
  • -propunerile legislative (vezi: „Propunere pentru Constituţie", pp.85-86 [ căsătoria privită din mai multe puncte de vedere ]),
  • -persoanele şi personalităţile politice („Personalităţi proaspete", pp. 107-108; „Preşedintele",pp.121-122) ,
  • -corupţia („Ascunzătoarea", pp.89-91)
  • -moralitatea mai marilor, munca necinstită, avariţia, educaţia deficitară şi proastele obiceiuri („Să-mi bat copii, pp.95-96),
  • -limba şi limbajul cotidian („Limba noastră", pp.139-146).

Totodată cartea cuprinde şi un cuvânt pentru criticii de carte (vezi: pamfletul „Bibliografie", pp.15-16) cât şi un cuvânt pentru cititori (vezi pamfletul: „Prospect", pp.13-14).

Personajele ce apar în carte sunt de cele mai multe ori din orizontul apropiat scriitorului, întâlnite în viaţa de zi cu zi, după cum însuşi scriitorul se destăinuie: „Dintre iluştrii înţelepţi ale căror cuvinte abundă conţinutul cărţii voi cita [pe]….<<nea Vali de la aprozar>>, <<nea Grigore de la sifoane>>, <<doamna Vasilica de la „second-hand">>, <<nea Sorin cizmarul>>….<<coana Fila de la parter, care este o adevărată enciclopedie desigur a cartierului nostru>>.

Autorul nu făureşte personaje linguşitoare ci recunoaşte că a avut de a face cu ele.

Atitudinea e pe de o parte sinceră iar pe de altă parte lucidă. Binele săvârşit e adesea uitat de autor ce nu are mania grandomaniei.

Personajele la d-l Mardare nu se dedublează precum la Caragiale. Nu aflăm nici un Caţavencu, Zoe, Dandanache, Farfuridi, Trahanache, Pristanda ce par a fi cinstite, corecte, amabile şi care în realitate să fie coruptive, parvenite, demagogice. Cu toate acestea au totuşi două note comune întrucât pe de o parte în construcţia personajelor, Domnul Dumitru Mardare ca şi scriitorul I.L. Caragiale nu zugrăveşte omul fizic, figura şi hainele lui, cât se opreşte asupra stărilor fiziologice, a senzaţiilor vagi şi a mişcărilor iar pe de altă parte personajele reprezintă tipuri şi caractere ale societăţii contemporane celor doi scriitori.

Comparativ cu Momentele şi schiţele lui Caragiale, sesizăm totuşi că la domnul Dumitru Mardare personajele îşi păstrează coerenţa şi sunt uşor reţinute deşi apar meteoric în paginile cărţii.

Personajele sunt verosimile şi sunt caracterizate mai puţin prin redarea unor trăsături fizice, cât mai ales prin acţiunile lor. Scriitorul nu ne spune mai mult decât personajele, nu ne spune ce gânduri au, ce vor să facă, dacă vor reuşi sau nu, ci doar notează numai elementele ce ţin de cadrul unei acţiuni, ne dezvăluieacţiunea acestora propriu-zisă dar şi oglindirea acesteia în conştiinţa sa, dar şi ori în conştiinţa altui participant.

În această manieră anticipăm deja următorul punct al prezentării de faţă, stilul autorului. Căci, trebuie spus, această manieră de prezentare a personajelor determină indirect şi o implicare a cititorilor ce devin din martori ai unui eveniment descris, comentatori ai momentului şi chiar posibili noi actanţi.

Stilul.

În ceea ce priveşte stilul autorului se observă că nu e diferit de cel aflat în textele apărute în antologia „Sub aură de Luceafăr", toate textele au oralitate şi cursivitate.

Cât priveşte organizarea textului, cu alte cuvinte trebuie spus că autorul îl ajută pe cititor să urmărească pas cu pas imaginile, evenimentele dar şi trăirile interioare, ceeea ce are ca efect faptul că îi menţine treaz cititorului interesul şi îl motivează astfel să continue. Cititorul are satisfacţia de a fi fost în permanenţă în pas cu autorul, descoperindu-i-se la sfârşitul fiecărei schiţe rezonanţele titlului acestuia.

Scriitorul foloseşte cu o frecvenţă ridicată descrierea, naraţiunea, expoziţiunea dar şi argumentaţia.

În ceea ce priveşte descrierea şi argumentaţia reţinem pasajele citez: „ În apropierea Gării de Nord [ din Ploieşti ] trece „fluviul" Dâmbu (de fapt o gârlă) care traversează oraşul de la nord la est…"Aşa cum Parisul e străbătut de Sena, Londra de Tamisa, Bucureştiul de Dâmboviţa, Ploieşiul e străbătut de Dâmbu." (p.11)

Dar şi cele în care apar referiri la timpul când se petrece acţiunea ori elemente ce reconstituie parcă un tablou de epocă: „Peste linii, în spatele rafinăriei Vega, într-o gară imensă era o cazarmă rusească părăsită abia în 1959…(p.11), " Noi românii, (p.12) n-aveam bani pe vremea aceea să cumpărăm o ciocolată. Atunci, de altfel, circula multă literatură rusă: eu luam de la soră-mea cărţi cu „Pavlic Morozov", „Tânăra gardă", „Mama" de Gorky, „Gerilă nas roşu".

Totuşi să nu ne referim numai la proza autorului ci şi la poeziile incluse în volum. Astfel, citindu-le e imposibil să nu obervăm că

deşi puţine la număr (7), sunt variate ca stare, fond şi formă, şi în ele se descoperă mult mai mult sursele de inspiraţie ale autorului, dar şi trăsături ale caracterului domniei sale.

Ca poet, domnul colonel Dumitru Mardare, posedă un ton nostalgic (vezi: poezia „Cantemirişti",) p.137; o voce puternică uneori, de critic al nedreptăţilor istorice şi apărător al valorilor naţionale (vezi poezia: „Odă", pp.135-136),ori o voce domoală cu care deapănă amintiri sau vorbeşte despre sine într-o notă uşor eminesciană. (vezi: „Urcând la vale" p.130).

Autorul se descoperă şi ca epigramist ( vezi epigrama „D-nei Berheci", p.131),dar şi autor de fabule şi texte satirice (vezi: „Fabulă", p.132; „Discuţie", p.134).

Vorbind despre întreaga carte remarcăm că scriitorul foloseşte întreaga paletă a figurilor de stil. Nu lisesc nici cuvintele de jargon, de argou, arhaismele ori neologismele.

Ca o trăsătură specială a stilului scriitorului se remarcă folosirea

bogăţiei sensurilor unui cuvânt, a cuvintelor apropiate fonetic şi a jocurilor de cuvinte ce de multe ori au ca efect hazul celor din jur.

Stilul este simplu, clar, plăcut, atrăgător, antrenant şi convingător.

De multe ori rândurile scrise ne descoperă o persoană ambiţioasă, perseverentă şi consecventă, muncitoare, optimistă şi plină de umor, dar nu un umor ce irită, ce deranjează ci unul ce te îndeamnă spre analiză şi totodată unul ce te destinde.

Comicul pamfletelor, momentelor şi schiţelor

Dacă la un autor clasic precum I.L. Cragiale aflăm o satiră şi o tristeţe sub învelişul râsului şi sarcasmului, sau după cum spunea Tudor Arghezi despre Caragiale: „Tipurile şi comicul ridicol care alcătuiesc piesa („O scrisoare pierdută") sunt fardurile zglobii ale unei crânceme deziluzii" la domnul Dumitru Mardare aflăm o uşoară ironie dar şi un regret sincer că în societatea de azi se întâlnesc multe situaţii tragice şi comice totodată, ce nu s-ar cuveni să existe dar pe care autorul ţine să le prezinte.

O lucrare ce pare a avea mult mai multe puncte comune cu cea de faţă este cea a avocatului şi scriitorului călărăşean Marin Giurcă, Cutia de amintiri, Călăraşi, 1991, deşi momentele vesele prezentate în această carte par a fi „monocordice", „metehnele" fiind doar din lumea tribunalelor.

Comparativ cu alte două volume de pamflete, scrise de un alt coleg de cenaclu, N.P.Stan, respectiv „Pamflete în stil FM", Stil FM Radio, Călăraşi, 2006, 62 pagini; şi „Cronica unor alegeri de pomină" (Pamflete), Ed. Grafopress, Călăraşi, 2009,100 pagini; domnul Dumitru Mardare nu are în centrul schiţelor şi pamfletelor sale personaje declarate, respectiv diverşi politicieni locali călărăşeni şi nici ca subiect prezentarea unor conferinţe de presă ale acestora,

precum se întâmplă în schimb la poetul, gazetarul şi scriitorul N. P. Stan, ci dimpotrivă, domnul Dumitru Mardare, caricaturizează, ridiculizează, ironizează felul desfăşurării unor vizite făcute în campania preelectorală, coincidenţa faptului că deşi aflaţi în diverse partide politice, candidaţii sunt rude dar şi alte moravuriîntâlnite la

politicieni ori persoane aflate în funcţii publice.

Dacă pamfletele domnului N.P.Stan sunt adresate unor persoane concrete, cele ale domnului Dumitru Mardare vizează faptele ce nu fac cinste societăţii în întregul ei, de unde se remarcă o altă diferenţă între cei doi scriitori şi anume primul vizează trăsăturile particulare ale unor cazuri ce par unice, nerepetitive iar cel de-al doilea, prin rândurile volumului de faţă, caută să surprindă trăsăturile generale ale unei situaţii, ori faptele recunoscute şi dezaprobate universal.

Desigur între cei doi scriitori apar diferenţe şi în ceea ce priveşte realizarea comicului. Dacă la regretatul, acum scriitor N. P. Stan, regăsim un comic nu foarte ponderat al numelor, la domnul Dumitru Mardare nu regăsim niciodată o singură sursă.

În volumul „Prostioare"- Pamflituri modalităţile de realizare al comicului folosite de D-l Dumitru Mardare sunt diverse şi complexe.

Una dintre aceste modalităţi o reprezintă comicul de situaţie, ori a momentelor picante oferite de scriitor adesea prin descrierea unor acţiuni uzuale dar cu final neaşteptat, vezi în acest sens schiţa „Intervenţie rapidă", în care comicul este rezultatul confuziei, schiţa„Turismul medicinal" în care personajul se aseamănă „cetăţeanului turmentat" al lui I.L. Caragiale, ori schiţa „Nostalgia prezentului" cu finalul deja amintit (-Vezi, mă? Numai oamenii beau ţuică!")(p.23).

Se remarcă totodată un comic de moravuri, ce e rezultat pe de o parte din contrastul dintre pretenţiile de moralitate, onorabilitate din viaţa politică, socială şi de familie, vezi: de exemplu numai schiţele „Să-ţi baţi copii", „Tradiţie în justiţie" ori schiţa cu accente de parodie „Punguţa fără bani – de altă Creangă".

Referindu-mă doar la aceasta din urmă, trebuieobservat între altele şi că subiectul deşi expus inedit şi magistral este simplu: tentaţia unor legături nepermise a existat şi continuă să existe. Motivul înşelării apare la toate vârstele. Desigur, raportarea la moralitate îşi are cursul ei. Totuţi putem să nu remarcăm asemănarea între această schiţă şi o altă manieră literară de exprimare, anume: fabula, căci la sfârşit autorul trage concluzia: „povestirea aceasta nu are nici o morală…e imorală!".

Comicul de nume deşi nu apare pregnant, e redat de scriitor şi printr- unele nume, ce sunt preluate din vorbirea curentă, populară: „Nea Fane"…etc.

Scriitorul este aici ironic, lucid dar şi stăpânit. Autorul nu judecă personajul ci doar blamează prin fina ironie maniera de adresare deloc elegantă pe care o regăseşte în diferite locuri şi situaţii în contemporaneitate. De altfel, întreg demersul literar al redării comicului are la bază dictonul: „Castigat ridendo mores! ! („Râzând, îndreaptă moravurile!).

Un loc aparte îl ocupă comicul de limbaj. Acesta îşi are la autor mai multe surse. Una dintre acestea o constituie greşelile de vocabular provenite din deformări fonetice: „putem da clase" comparativ cu „putem da clasă", „pamflituri" versus „pamflete", „confuzii „banane de Kenia„versus„banane de China",( din schiţa Plăcinta ţărănească")

iar o altă sursă o constituie încălcarea regulilor gramaticale şi a logicii, date de: a) termeni, expresii ori definiţii inexistente în realitate: „Povestea neuronului singuratic", „Habarnautica", „Habarnautica comparată", „Habarnautica este o nouă ştiinţă a mileniului 3 care are ca obiect neştiinţa."(p.61); „Cucuteni.. cultura de cucucută"; b) de asociaţii de cuvinte necompatibile, şi chiar cu unele zicători, deşi problemele abordate sunt reale şi evidente: (citez) „-Păi ce căutăm noi să luptăm împotriva terorismului în Afganistan, Iraq şi pe unde a-nţărcat mutu iapa? Noi avem aici un terorism cu care putem da clase tuturor teroriştilor din lume. Terorismul nostru e mult mai rafinat, mai curat şi mai silenţios". Asemănarea cu frază din Caragiale pare izbitoare [şi aşi completa şi eu pe acelaşi ton- "izbăvitoare" ]: „Industria română este admirabilă, sublimă, putem zice dar lipseşte cu desăvârşire!"

O altă sursă o constituie jocurile de cuvinte ce au ca efect hazul celor din jur, ce se regăsesc de multe ori înpaginile cărţii, şi din care nu lipseşte nici calamburul. (vezi poezia „Odă -de fapt am dat- fraţilor ruşi"): „Războiul a determinat şi construirea unei fabrici de negru de fum…Nu-mi închipuiam, când făbricuţa s-a desfiinţat, că din cauza ei mulţi au devenit înfumuraţi, iar cartierul se va umple de „negri"(p.10).

Folosirea repetiţiei unui aceluiaşi cuvânt descoperă noi înţelesuri: „Era libertate când a auzit că la judeţeana de partid se dă „libertate" (p.17).

Desigur folosirea paradoxului şi a contrastelor, nu lipsesc din „arsenalul" autorului pentru a crea buna-dispoziţie, vezi de exemplu expresia inedită a autorului: „strămoşii şi străbabele noastre".

Neologismele alăturate unor nume folosite în vorbirea curentă cât şi a unor cuvinte din aceeaşi grupă semantică creează un comic scontat de autor şi am zice fără lipsă de modestie, de neegalat.

„La sugestia lui Fane (mulţi au fani, io-l am doar p-acesta) şi a altor admiratori din umbră, penumbră, şi chiar din con de umbră…"

Sunt prezente fraze în care se descoperă sursele comicului

din propriile destăinuiri ale autorului: „Prezentul produs este rezultatul a peste şase decenii (cu şi fără bătaie - că uneori mai scăpam cu fuga) de culegere a fel de fel de impresii şi expresii care amestecate cu viaţa de zi şi noapte, pot avea efect asupra celor care încă mai citesc." (din pamfletul „Prospect", p.13)

Încheiere:

Viaţa noastră de toate zilele este în egală măsură o comedie şi o tragedie umană. Aspectele ei le trăim cu toţiişi le suportăm conştient sau fără să vrem ca protagonişti ai atâtor scene zilnice dar nu le confesăm de multe ori dintr-o uşor înţelegătoare jenă umană, iar atunci când se întâmplă, o facem mai mult persoanelor apropiate. Prezentarea acestor „momente vesele şi triste" din partea domnului colonel Dumitru mardare cu harul condeiului într-un stil captivant, în zilele de azi, e un altfel de gest de curaj.

Titlul volumului e unul incitant căci ascunde mai multe planuri.

El face corp comun cu cartea. E în acelaşi timp şi aluziv, dar şi simbolic, metaforic şi descriptiv.

Autorul nu spune prostii ci „prostioare", adică fapte simple, necomplicate, fapte vesele. El nu-şi intitulează cartea pompos şi nici savant întrucât e lipsit de aerul unei vedete, iar scrisul său, deloc simplist, se adresează în general tuturor categoriilor sociale, şi totuşi în special celor modeşti, celor simpli iar nu celor proşti căci aceştia nici nu ştiu să citească şi nici oricărui tip de cititori ci ea se adresează cu precădere celor cărora le plac lecturile sau după cum constată autorul însuşi, citez: „Din proprie experienţă ştiu că nu toţi cititorii citesc cărţile (sau mai corect toate cărţile) până la sfârşit.( vezi: Erată. p.6)

Faptele nu spuse la modul tăios, critic, serios, spre a nu deranja.

Faptele descrise în pagnile cărţii sunt „prostioare" sau năzbâtâii ale unor personaje ce fac cu durere parte din societatea de azi.

Cartea e necesară pentru a lăsa în urmă „prostiile", ori „prostioarele", pentru a deveni „mai mari şi mai buni", pentru a nu ne lăsa copleşiţi de „tembelizor"/televizor, pentru a nu ne prosti la vârsta aceasta.

Iar dacă nu găsiţi un alt motiv pentru a o citi, citiţi-o doar pentru că are efect garantat: „descreţeşte pe loc frunţile".

Pr. Adrian G. Grigoriu, Călătraşi, 2 septembrie 2014

Evalueaza articolul:
4
Poezie la poezie: HAIKU de Adrian Grigoriu la poez...
Mi-e dor … de Adrian Grigoriu
 

Comentarii

Nici un comentariu. Fii primul care trimite unul
Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
Vizitator
Vineri, 18 August 2017

Imagine Captcha

BLOGGERI RECENTI

Ranada Construct
31 postare(postari)
Econograf.ro
28 postare(postari)
West Rent a Car
15 postare(postari)
Adrian Ulmeanu
14 postare(postari)
Seven Colours
13 postare(postari)
Mihai Tomovici
10 postare(postari)
Ignat Maria Agurita
5 postare(postari)
Plastic Top Activ
5 postare(postari)
Attitude Events
4 postare(postari)
Family Road
4 postare(postari)

CELE MAI VOTATE ARTICOLE

Site4All
30 Iunie 2017
Mă gândesc că este posibil să tot primești oferte „miraculoase", care promit să-ți promoveze afacerea în mediul online.Iar apoi, după ce apelezi la respectivele servicii, să îți fi...
Evalueaza:
27
1608 vizualizari
Adrian Ulmeanu
04 August 2016
Cunoașteți oameni care se plâng mereu că nu au timp și nu au bani?Nu este greu să îi recunoașteți: sunt acei oameni care sunt într-o agitație continuă, mereu în alertă, mereu foart...
Evalueaza:
18
21157 vizualizari
Econograf.ro
07 August 2016
Oricine are nevoie de un website poate face o cautare simpla pe Google si gaseste milioane de rezultate, mai exact 6 milioane de rezultate pe care Google le-a considerat relevante ...
Evalueaza:
17
19917 vizualizari
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
"Cookie"-urile au rolul de a facilita accesul si livrarea serviciilor folosite de utilizator de internet, precum personalizarea anumitor setari (limba, tara, preturi afisate in moneda nationala).