A dărui și a primi - un punct de vedere

A dărui și a primi - un punct de vedere

Am observat la mulţi dintre noi, într-o anumită măsură, o oarecare tensiune şi neînţelegere în acest proces de a da sau a dărui şi a primi. Ceea ce am înţeles eu până acum este că acest proces este o curgere în toate sensurile, o curgere pe care nu eu o generez ci doar o asist în cel mai bun caz.

Iar asistenţa asta presupune să-i dau curs sau să o opresc. E firesc şi util să o opresc când e ceva negativ, iar cea mai eficientă "armă" este ignorarea şi nu lupta cu cel care "dăruieşte" pentru că altfel îi întăresc poziţia şi cine ştie, poate în felul asta chiar îi primesc "darul".

Mă refer însă mai jos la darul pozitiv.

Spun că e o curgere pe care o asistăm, cel puţin din două motive lesne de înţeles.

Mai întâi că obiectul darului nu l-am creat noi, ci la rândul lui ne-a fost dăruit. Începând cu viaţă pe care am primit-o la naştere, absolut toate celelalte ne-au fost dăruite. De la cel mai vizibil aspect, cel fizic, până la gândire şi capacitatea de a acţiona, de toate ne bucurăm pentru că ne-au fost dăruite, nu le-am creat noi practic.

Şi apoi, nu cunoaştem întotdeauna pe cale raţională, la nivel profund, cine şi de ce anume are într-adevăr nevoie.

Dacă o femeie frumoasă sau un bărbat carismatic încânta ochiul cuiva nu e meritul ei sau al lui, fiindcă nu şi-au creat singuri corpul, ochii, părul etc. Nici obiectele sau banii pe care-i dăm nu i-am făcut noi efectiv, în sensul că nu am creat floarea pe care o dăruim sau metalul din care e bătută moneda, chiar dacă sunt unii care au adus ceva valoare adăugată manipulând matriţa monezilor sau tiparniţa. Nici cartea pe care o dăruiesc nu am făcut-o eu şi nici măcar tipograful nu a făcut-o sau autorul, pentru că nu pot crea copaci instant şi nici inspiraţia nu au creat-o ci au primit-o sau au accesat-o într-un fel. Chiar creativitatea responsabilă pentru lucrurile frumoase care ies din mâinile unora din noi e tot un dar şi ne bucură pe toţi deopotrivă, fie că ne bucurăm direct fiindcă suntem înzestraţi cu talentul respectiv, fie că beneficiem de obiectul final, obţinut prin activitatea creativă a cuiva.

Nici sentimentele sau emoţiile care ne năpădesc pentru o vreme nu rămân la noi pentru eternitate. Toate astea doar trec de la unul la altul, pentru o scurtă perioada ajung şi la unul din noi, dar totul, mai devreme sau mai târziu, totul merge mai departe.

Practic a da şi a primi e acelaşi lucru. Este vorba de un circuit energetic la diverse nivele, tangibile sau nu, şi cel mai sănătos lucru am învăţat că este să nu opresc circuitul asta.

Blocând circuitul darului, cu scopul de a acumula, sau refuzul de a primi darul ce mi se oferă, pentru că am impresia că nu-l merit, nu fac altceva dacât să generez o tensiune mai întâi la nivel subtil, o oarecare încordare că merg contra firescului, dar care poate fi mascată relativ uşor de aparenta satisfacţie a posesiunii sau aparenta satisfacţie a sacrificiului, a victimizării şi falsei umilinţe.

Dacă nu suntem atenţi mai departe la procesele interioare şi ne lăsăm pradă inconştienţei o să vedem la un moment dat că nu mai vin spre noi nu numai lucruri pe care ne-ar plăcea să le avem, dar şi situaţii favorabile, persoane pe care ne-ar plăcea să le avem în preajmă, de ajutorul cărora ne-am putea bucura sau cu care am putea împărtăşi ceea ce e interesant şi drag sufletului nostru. Toată manifestarea dorită, şi poate chiar mai mult decât ne-am putea imagina, este oprită. Multe încremenesc în jurul nostru şi legătură dintre noi nu mai iese la suprafaţă pentru că un gol în jur ne izolează de tot ce ne leagă la nivel profund.

Când refuzi să te dăruieşti pe ţine însuţi, Universul întreg se face avar cu ţine

Rabindranath Tagore

Cum spuneam darul nu ne aparţine, el doar e primit din "mâinile" noastre iar refuzul de a-l da e ca şi cum am vrea ce nu ne aparţine şi care nici nu ne va ajuta real pentru că nu împlineşte o nevoie reală, pe când "înmânarea" lui mai departe către destinaţie este cea mai frumoasă declaraţie de recunoştinţă pe care o putem face, că am fost binecuvântaţi cu atât de multe daruri şi oricât am da mai rămâne, ba chiar sporeşte, după cum se spune.

Şi am mai înţeles că întotdeauna nevoia reală mi-e îndeplinită prin darul perfect pe calea perfectă şi toate astea le ştie viaţa mai bine decât le pot eu specula.

Pe de altă parte, refuzând să primim darul din "mâna" celui care-l oferă, pentru că avem impresia că nu-l merităm sau avem de plătit pentru el mai devreme sau mai târziu, nu face decât să întrerupă pe moment procesul curgerii nu doar pentru noi dar şi pentru cel ce "dăruieşte", şi astfel îi blocăm menirea din acel moment, menirea lui de fiinţă umană şi de mesager. Până la urmă, cel ce înmânează şi cel ce primeşte darul se întâlnesc în dansul vieţii şi îi dau sens pentru ei înşişi, în ambele direcţii.

Ce uşor e să fim unul din ei mereu, nu e nevoie decât să înţelegem.

2
Curățenie mentală
 

Comentarii

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii la articolele din site! Inregistreaza-te sau daca ai deja un cont Autentifica-te
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care scrie unul!