Ce am simtit cand am aflat ca sufar de DEPRESIE...

Ce am simtit cand am aflat ca sufar de DEPRESIE...

Dupa nenumarati ani de cautari si incercari si disperare, a venit ziua in care am aflat! Am primit in sfarsit informatia pentru care ma rugasem ani la rand, cand cu lacrimi in ochi si disperare incercam sa inteleg de ce ma simt asa, de ce sunt trista, de ce nu ma pot bucura de toate lucrurile minunate din jurul meu, de ce simt ca nu mai am energie sa fac lucruri simple, de ce sunt tot timpul obosita, de ce nu reusesc sa adorm, sa ma odihnesc cu adevarat, de ce intru in panica de la ganduri pline de ingrijorare si frica de viitor si... nu mai am rabdare, simt ca nu mai pot respira daca nu obtin!... ce?... nici eu nu stiu... stiu doar ca alerg innebunita sa ajung la acel ceva care imi va da liniste si relaxare si siguranta.

Nu cred ca m-am simtit niciodata in siguranta... stiu ca cei din jurul meu vor suferi cand vor vedea aceste randuri. Stiu ca ei simt ca e datoria lor sa ma faca fericita si sa ma simt in siguranta, mai ales sotul meu... care sufera in neputinta de a putea face ceva, sufera ca nu vede mai des zambetul de care s-a indragostit, pentru ca eu mai des sunt trista si deprimata si ma ascund. 

Am fost o buna actrita, prea mult timp, nu mi-am dat seama cat de bine ascunsa si ce radacini puternice are acesta afectiune... o observam imediat la alte persoane, ma conectam instant la toata suferinta din sufletul lor, si sufeream pentru suferinta lor... dar pe a mea nu o vedeam, sau poate fugeam de ea... si niciodata nu simteam ca am obtinut ce imi doream,desi viata mea e tare frumoasa: am un sot minunat (barbatul ideal din visul oricarei fetite), am o profesie pe care o fac cu drag, am un business de success, etc 

Semne au fost... nu le-am bagat in seama. Unul dintre semne a fost ca am tot amanat sa am copii. Cei din jurul meu mereu au fost mirati ca aman acest moment, spunandu-mi ca o sa fiu o mama minunata, ca nu am de ce sa ma ingrijorez... dar eu in fuga mea, inca nu cred ca pot fi mama fericita pe care si-o doreste un suflet de copil.  Mi-a fost mai simplu sa imi iau un catel, era mereu langa mine si ma iubea neconditionat. Curand mi-a aparut teama ca poate nu merit toata dragostea si daruirea lui.

Nu am scris asta sa ma plang, sau sa cersesc mila, niciodata nu am facut asta considerand ca doar persoanele slabe o fac... am scris pentru ca stiu ca nu doar mie mi se intampla asta si sunt persoane care au nevoie sa vada "luminita de la capatul tunelului", au nevoie sa vada si o alta perspectiva si sa le asigur ca exista solutia de care au nevoie.

Eu acum sunt BUCUROASA... si motivata sa le spun celor ce simt ca mine ca totul are o rezolvare, poate inca nu o vad sau poate pare imposibil de atins... dar este si asteapta.

Am reusit sa construiesc un loc cu oameni minunati, un loc special dedicat procesului de autocunoastere si autovindecare... este aproape de tine si este construit pentru TINE. 

Ai incredere in tine, eu am!
Maria Corina Stratulat

2
Vreau sa fiu sanatos... dar ce fac pentru asta?!
 

Comentarii

Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care trimite unul!

DESPRE SITE4ALL

Site4All.ro este o platforma complexa, dar in acelasi timp usor de folosit, care ofera firmelor unelte valoroase de promovare, in timp ce utilizatorii beneficiaza de un portal accesibil care sa le ofere raspunsuri la nevoi. 
Aici vei gasi: Firme/ Afaceri/ Companii, Oferte, Evenimente, Articole, Discutii (Q&A).

Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.

Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.

Despre Cookie Sunt de acord