Datorie sau Recunoștința

Datorie sau Recunoștința

Am fost crescută într-un mediu în care am fost învățată să nu rămân niciodată datoare. O învățătură foarte buna de altfel, pe care eu cred că am înțeles-o poate un pic greșit. Cred că acel "să nu rămâi dator" era mai degrabă (sau mi-aș fi dorit eu să fie) "ține minte binele care ți-a fost oferit"...

Așa cum spuneam mai sus, eu am crescut totuși cu "să nu rămâi dator în minte", lucru care m-a făcut să înțeleg pe dos lumea din jurul meu și să mă simt tot timpul sub o presiune extremă. În același timp am fost învățată să dăruiesc din toată inima. Ai mei au o expresie: "fă bine necondiționat, altfel este o afacere". Eu am interiorizat mult aceste cuvinte și mi-au venit mănușă! Cu timpul am înțeles că a dărui mă face fericită și o făceam cu orice ocazie. Nici o secundă nu mi-a trecut prin minte că atunci când ofer ceva, voi primi ceva în schimb. De fapt, și "necondiționarea" este un pic subestimată. Cred că atunci când dăruiesc mă simt eu bine și drept urmare, o fac cu un scop dar acesta este subiect pentru alt articol.

Când venea vorba de a cere ajutor, la început gândul meu mergea către datorie. "Ah, îi rămân dator" se gândea mintea mea. Mai târziu am ajuns să cer ajutor mai ușor dar, acum îmi dau seama, că ceream ajutor doar acolo unde știam că pot să dau înapoi, că de, să nu rămân datoare .

Când am început campania pentru operația lui A, a fost un efort extrem de mare emoțional pentru mine și despre asta am scris deja. În perioada campaniei am curățat multe "mizerii" emoționale însă cea mai puternică a fost asta cu datoria. Atunci când ceream unei persoane, știam clar care este aceea și drept urmare, puteam să-mi întorc "datoria" prin diverse metode. Campania m-a învățat să renunț de tot la această "datorie". Când ai sute, poate chiar mii de oameni care donează, este aproape imposibil să-i "răsplătești" pe toți. Doar gândul că "rămân datoare" la atâția oameni mă făcea să o iau razna.

Cu timpul (zile întregi de gândit și analizat cum să scap de aceste emoții "fantastice") am realizat cea mai frumoasă idee. Am făcut diferența între datorie și recunoștință.

Datoria este atunci când omul îți poate spune: "Eu ți-am dat, tu acum trebuie să îmi întorci favorul". Chiar dacă nu ți-o spune direct, este acel ceva (poate doar în mintea mea ) care mă face să nu-l pot refuza, că de "sunt datoare".

Recunoștința, pe de altă parte, este atunci când sufletul tău este plin de mulțumire pentru cineva sau ceva. Este acel moment în care nu ești legat de nimeni și nimic prin obligații. Atunci când ai o obligație, motivația este externă iar la recunoștință motivația este internă. În plus, la recunoștință știi că o faci fiindcă vrei și dacă poți. La datorie trebuie să faci, ești legat prin acel gest care ți l-a făcut acea persoană.

Desigur, gândul meu inițial a fost să mă uit la fiecare persoană care a donat și cumva să mă revanșez, dacă nu acum, atunci în timp. Dar atunci care ar fi fost diferența între a rămâne dator și a fi recunoscător? Ce aș fi învățat din toată povestea asta?

Și? Ce am învățat?

Acum sunt extrem de recunoscătoare fiecărei persoane care a dorit să fie lângă A, dar nu mă mai simt datoare! Știu că așa cum am făcut bine până acum, voi face și de acum înainte. Știu că misiunea mea este să contribui la binele omenirii prin tot ce fac și cu asta mă trezesc și mă culc în fiecare zi. Știu că dacă pot ajuta o voi face, așa cum am făcut-o și până acum. Nimic nu s-a schimbat.

Ce s-a schimbat totuși acum? Mă simt liberă de obligații. În această perioadă m-am deschis către Univers și am înțeles că în Univers există de toate pentru toți și atunci când ai încredere și iubire, toate se aliniază pe lungimea ta de undă.

Vă mulțumesc și trăiesc cu sentimentul de recunoștința pentru fiecare dintre voi, care a donat, care a distribuit povestea lui A, care s-a gândit și încă se gândesc la noi! În fiecare zi mă gândesc la voi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt binecuvântată cu o astfel de familie. Sunt recunoscătoare că am prilejul de a avea această viață și pot să trăiesc și să învăț de la fiecare om care este în viața mea.

Te las cu multa iubire, Tosha!

4
Curațarea
Curajul de a spune

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii la articolele din site! Inregistreaza-te sau daca ai deja un cont Autentifica-te
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care scrie unul!

Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.

Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.

Despre Cookie Sunt de acord