Ghid pentru monitorizarea calitatii apei din piscine publice si bazine de inot

Ghidul conţine recomandari si informaţii consultative cu importanta in sanatatea publica, privitoare la diferite tipuri de bazine de inot, cu referire la menţinerea parametrilor apei de imbaiere în limitele admise de legislaţia in vigoare, precum şi exploatarea acestora în condiţii de securitate.

Ghidul nu înlocuieste legislaţia în vigoare. Sunt cuprinse in acest ghid informatii utile pentru administratorii de bazine de inot in cazul unor poluari accidentale, situatii in care autoritatea de sănătatea publică trebuie instiintata, pentru a stabili măsurile imediate ce se impun, in vederea diminuarii riscului pentru sanatate si pentru a stabili măsuri preventive de reducere a expunerii în condiţii similare pe viitor.

Valorile parametrilor determinaţi din probele de apă recoltate din bazinele de înot sunt obţinute din legislatia nationala in vigoare si din literatura de specialitate :

  • Ordin Ministerului Sanatatii 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.
  • Guidelines for safe recreational water environments. Volume 2: swimming pools and similar environments. World Health Organization (WHO), 2006, ISBN 9241546808 .

A.Definiţia termenilor

  • Administratorul – persoană care raspunde de mentinerea conditiilor tehnice pentru asigurarea functionarii bazinelor de inot precum si de partea administrativa, inclusiv de colaborarea cu instructorii de inot.
  • Apa din bazine – apa dezinfectata care deserveşte utilizatorii.
  • Apa dezinfectata – apa potabila sau de mare, tratata cu scopul utilizarii ei pentru imbaiere si diferite activitati recreationale sau sportive
  • Apă de umplere – apa care se utilizează pentru umplerea şi completarea pierderilor de apă din bazinele de înot si care provine din sistemul centralizat de distributie al apei sau din mare.
  • Apă uzată – apa rezultata in urma imbaierii, a activitatilor recreationale sau sportive care este evacuata din bazinul de inot.
  • Algicide – substante chimice din categoria biocidelor utilizate pentru eliminarea algelor.
  • Autoritatea teritorială de sănătate publică este direcţia de sănătate publică organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucuresti.
  • Autorizarea sanitară – reprezintă procesul de analiză şi investigaţie sanitară a conformării cu normele de igienă şi sănătate publică, ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic punerea în funcţiune şi desfăşurarea activităţii în obiective de interes public.
  • Autorizaţia sanitară – este documentul eliberat de autoritatea teritorială de sănătate publică, prin care se acordă autorizarea sanitară.
  • Bazinele de înot- constructie cu diferite utilizari: imbaiere, inot, activitati sportive, recreationale sau de relaxare, umpluta cu apa potabila sau de mare.
  • Biofilm – o comunitate microbiana ce contine celule atasate la un substrat, o interfata sau intre ele, inglobate intr-o matrice extracelulara si care prezinta un fenotip diferit de celulele libere in suspensie in ceea ce priveste rata de crestere si transcrierea informatiei genetice.
  • Clor liber – clor prezent sub forma de acid hipocloros, ion hipoclorit si clor elementar dizolvat
  • Clor rezidual liber – clor rămas în apă după satisfacerea consumului de clor al apei.
  • Clor total – clor prezent sub forma de clor liber si clor legat sau ansamblu celor doua forme.
  • Coagulant – este o substanţă care formează un precipitat gelatinos în apă, produce aglomerarea de particule fine divizate în particule mai mari.
  • Curăţare – îndepărtarea mecanică (manuală şi/sau automată) a oricăror forme de deşeuri, detritusuri, praf sau depuneri de materiale, rezultate în urma activităţilor umane, în unitatea de folosinţă publică.
  • Dezinfecţie – reducerea numărului de germeni saprofiţi şi distrugerea germenilor patogeni prin mijloace fizice sau chimice din apa de imbaiere.
  • Inspecţia sanitară – reprezintă o evaluare la faţa locului a condiţiilor de protecţie sanitară, a condiţiilor de igiena de către Autoritatea teritorială de sănătate publică.
  • Impurităţi – substanţe chimice, microorganisme din apă care pot afecta negativ sănătatea utilizatorilor sau calitatea apei.
  • Piscină – complex constituit din unul sau mai multe bazine de inot cu destinatii diverse (inot, competitii sportive, relaxare, etc) impreuna cu constructiile complementare si serviciile aferente.
  • Supravegherea sanitară – reprezinta autorizarea, monitorizarea, inspecţia şi controlul de laborator, al calităţii apei din bazine de înot.
  • Utilizatori – persoane care utilizează apa din bazine de înot pentru recreere şi în scopul practicării sporturilor acvatice.

B.Tipuri de bazine de înot

1. Dupa accesibilitatea utilizatorilor:

  • publice (orasenesti, municipale)
  • semipublice (scoli, cluburi, complexe rezidentiale, etc)
  • private.

2. Dupa caracteristici ambientale si structurale:

  • acoperite
  • neacoperite
  • mixte

3. Dupa activitatea desfasurata :

  • bazine pentru înot cu adâncime de ≥ 1,20m, în unele cazuri cu adâncime variabilă, care respecta cerintele federatiei romane de natatie pentru acest tip de activitate.
  • bazine pentru sărituri, în apă în funcţie de tipul şi înălţimea trambulinei, adâncimea apei trebuie să fie între 3,4 – 5m, care respecta cerintele federatiei romane de natatie pentru acest tip de activitate.
  • bazine polivalente, cu adâncime variabilă, pentru diferite tipuri de activitati (de ex. aerobic acvatic, imbaiere, bazine pentru copii etc).
  • bazine de relaxare, in care pozitia corpului este sezanda si nu in picioare. Din aceasta categorie fac parte Jacuzzi, spa

4. Dupa tipul sursei de aprovizionare cu apa:

  • bazine cu apa potabila;
  • bazine cu apa de mare;

Construcţia bazinelor de înot indiferent de tipul lor se face in conformitate cu legislatia nationala in vigoare si respectand, dupa caz, norme şi regulamente naţionale sau europene in functie de destinatie (de ex. bazinele pentru intreceri sportive vor avea in vedere si cerintele Federatiei Romane de Natatie). Materialele folosite la construcţia bazinelor de înot trebuie să fie rezistente, uşor de curăţat, neinflamabile şi durabile

La proiectarea şi execuţia bazinelor de înot se vor avea in vedere următoarele cerinţe de baza :

  • bazinele vor avea montate scări de acces în apă, numărul acestora stabilindu-se în funcţie de mărimea bazinului; scările vor avea profiluri rotunjite şi formă adaptată folosirii fără risc;
  • la bazinele de înot la intrare în bazine va exista un pediluviu cu apă clorinată, pentru dezinfectia picioarelor la intrarea in bazin;
  • bazinele vor avea montate de jur împrejur, la nivelul apei, o bară sau alt mijloc de susţinere;
  • adâncimea bazinului va fi marcată vizibil pe marginile acestuia;
  • în cazul bazinelor acoperite, finisajele interioare ale clădirii vor asigura izolaţia termică şi tratarea suprafeţelor cu antifungice;
  • ambianta termică, ventilaţia naturală sau artificială şi iluminatul bazinelor acoperite vor fi asigurate în aşa fel, încât să se evite îmbolnăvirea şi accidentarea celor care le folosesc;
  • accesoriile trebuie să fie nepericuloase, uşor de întreţinut şi menţinute în mod constant într-o stare corespunzătoare.

În majoritatea cazurilor, in afara bazinului de inot propriu zis, exista un filtru care reţine particulele solide, o zonă de dezinfecţie şi un sistem de încălzire care asigură reglarea temperaturii apei. Există standarde în ce priveşte dimensionarea rezervoarelor de filtrare, a înălţimi minime a stratului filtrant, a vitezei de trecere a apei prin stratul filtrant, modul de tratare a apei, respectiv recomandări referitoare la tipul constructiv şi tipul finisajului.

Din punct de vedere al nivelului apei din bazinul de inot exista bazine de tip clasic (nivelul apei este sub nivelul marginii bazinului) şi bazine de apă cu luciu de apă (nivelul apei este la nivelul marginii bazinului. Bazinele pot fi cu sau fără sisteme de tratare a apei.

C. Managementul calitatii apei din bazinele de inot si a mediului interior

Intreținerea corespunzătoare a piscinelor si bazinelor de inot este eficienta in prevenirea majoritatii problemelor de sănătate datorate apei contaminate din aceste bazine. Curățarea (în special eliminarea biofilmelor), reînnoirea apei, filtrarea, ventilația și dezinfectarea sunt măsuri preventive, esențiale care reduc riscul aparitiei unor astfel de probleme..

Dezinfecția apei

Apa din piscine şi bazine de înot este în mod continuu predispusă contaminării cu microorganismele existente în atmosferă sau introduse în bazin de utilizatori (de pe piele si mucoase si accidental prin urină si materii fecale). Dezinfecţia apei se poate realiza prin doua tipuri de metode:

a) metode chimice :

  • cu dezinfectant rezidual: clorul, substantele clorigene, bromul si substantele pe baza de brom
  • fara dezinfectant rezidual: ozonul.

b)metode fizice: UV. Metodele fizice de obicei nu sunt folosite singure ci in combinatie cu o metoda chimica.Produsele chimice folosite ca dezinfectante pentru apa de imbaiere intra in categoria biocidelor si necesita aviz emis de Comisia Nationala pentru Produse Biocide. Calitatea apei după dezinfecţie trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

a) Metode chimice

1. Substanţe dezinfectante pe baza de clor: Clorul lichid, Hipocloritul de sodiu; Hipoclorit de calciu; Cloro-cianuraţi (acid dicloro-izocianuric şi acid tricloroizocianuric); Dioxid de clor Clorul şi substanţele clorigene: clor gazos şi hipocloritul de sodiu, sau de calciu, sunt cele mai frecvent utilizate în dezinfecţia apei din piscine şi bazine de înot.

Clorul gazos este un dezinfectant ideal dar este foarte coroziv şi foarte reactiv, toxic şi necesită măsuri de siguranţă suplimentară, stocarea sau transportul acestuia se face în condiţii speciale.

Este importantă dozarea corectă a substanţei şi monitorizarea concentraţiei de clor rezidual La un pH de 6,5 efectul de dezinfectare a dezinfectantului pe bază de clor este de 90%, la un pH 8,0 efectul de dezinfectare scade la 25%. Doza de clor utilizată pentru dezinfecţia apei din bazine de înot se bazeaza pe consumul de clor şi clorul rezidual liber. Doza de clor necesară este influenţată de cantitatea de substanţe organice din apă, de pH-ul apei, de timpul de contact şi de temperatura apei.

Dozarea dezinfectantului se poate realiza prin:

  • dozare automată: se monitorizează pH-ul şi dezinfectantul rezidual prin senzor electronic.
  • dozare manuală trebuie insotita de o permanenta monitorizare a parametrilor indicatori chimici si microbiologici.

Clor rezidual este reprezentat de clorul ce persistă în apă, după contact de 30 de minute între dezinfectant şi apă, Clorul rezidual este cel care acţioneza asupra microorganismelor din apa. Prezenţa clorului rezidual liber în apa bazinului de înot arată că apa din bazin este dezinfectată şi nu prezintă pericol pentru utilizatori.

Acţiunea dezinfectantă a clorului este influenţată de mai mulţi factori:

  • potenţialul oxidant a clorului.
  • particularităţile biologice ale microorganismelor:
  • mediu apos în care se desfăşoară dezinfecţia: pH-ul apei, temperatură şi diferite elemente chimice organice şi anorganice.
  • condiţiile în care se desfăşoară dezinfecţia. – timpul de contact: timp minim de contact 30 de minute.

Valoarea clorului rezidual liber: Concentraţia clorului rezidual liber în bazinele de înot/piscine acoperite trebuie să fie între 0,5 – 1 mg/l, iar în bazinele/piscinele descoperite între 0,5 mg/l şi 1,5mg/l. Substanţele chimice care rezulta în urma tratării apei cu clor si substante clorigene sunt: cloramine (mono, di si tri); clorat; cloriti; THM, acizi haloacetici, haloacetonitrili, cetone halogete; clorhidrati; Tricloronitrometan; clorura de cianogen.

2.Substante dezinfectante pe baza de brom

Bromul elementar este un lichid de culoare roşie închisă, cu densitate mare, volatil, foarte toxic iritant pentru ochi şi căile respiratorii, de accea utilizarea bromului elementar pentru dezinfecţia apei nu este potrivita.

În practică pentru dezinfecţia apei cu brom se utilizează:

  • bromochlorodimethylhydantoin (BCDMH)
  • săruri ale bromului, de obicei bromura de sodiu, împreună cu un agent de oxidare (clor, ozon)

Bromul nu oxidează amoniacul sau alti compusi ai azotului, din acest motiv, nu poate fi utilizat pentru tratamente şoc. Atunci când pentru dezinfectia apei se utilizează compuşi ai bromului, cantitatea de clor utilizat pentru tratamentul şoc trebuie să fie mai mare. Datorită faptului că bromul rezidual este sensibil la lumina soarelui, este recomandata utilizarea lui pentru dezinfectia apei din bazine acoperite. OMS recomanda o concentratie a bromului intre 2,0-2,5 mg / l.

Valoarea pH-ului trebuie să fie între 7,8 – 8,0 în cazul utilizării bromului ca dezinfectant. Substanţele chimice care rezultata în urma tratării apei cu brom si substante pe baza de brom sunt: trihalometani (bromoform in principal); bromati; bromuri; bromhidrati.

3. Dezinfectia apei cu Ozon

Ozonul este cel mai puternic agent oxidant şi dezinfectant, fiind generat in-situ. În contact cu ozonul substantele organice si microorganismele sunt distruse instantaneu. Ozonul are o durată de viaţă destul de scurtă (max. 30 de minute), astfel dezinfecţia apei nu este la fel de eficace ca în cazul utilizării clorului. Nu este recomandat a fi utilizat ca dezinfectant rezidual, deoarece se vaporizeaza rapid, este toxic si mai greu decat aerul, ceea ce duce la disconfort si efecte asupra sanatatii.

Ozonizarea este urmata de dezonizare si adaugarea unui dezinfectant rezidual, de exemplu clor. Ozonul este un iritant puternic a căilor respiratorii, motiv pentru care concentraţiile de ozon în aerul interior trebuie monitorizate. Valoarea recomandată de OMS pentru concentraţia ozonului în aerul interior este de 0,12 mg/m3 . Substanţele chimice care rezultata în urma tratării apei cu ozon sunt: bromat; aldehide; cetone; cetoacizi; acid carboxilic; bromoform; acid acetic bromurat.

b) Metode fizice utilizate pentru dezinfectieRadiatii UV

Dezinfecţia cu UV se realizeaza la lungimi de undă între 200 şi 300 nm. Tratamentul este asigurat de către un aparat denumit sterilizator UV care generează raze ultraviolete de tip C. Sistemul este eficace pe o gama larga de microorganisme. Pentru o activitate eficienta a aparatului trebuie ca apa sa fie bine filtrata, astfel încât particulele cu dimensiuni mari să nu ecraneze dispozitivul iar lămpile UV trebuiesc curăţate periodic.

Dezinfectia prin radiatii UV are efecte mai reduse asupra virusurilor si germenilor sporulati

Avantajele nu modifică pH-ul apei, nu apar produse chimice secundare, reziduuri si reduc semnificativ nivelul de cloramina din apa.

Filtrarea apei Procesul de filtrare al apei este una dintre etapele importante în tratarea a apei din piscine şi bazine de înot. Aceasta constă în recircularea întregului volum de apa şi începe prin absorbţia apei din bazin cu ajutorul unei pompe urmată de trecerea apei prin filtru, dozarea de dezinfectant şi pH, si reintroducerea apei înapoi in piscina prin gurile de refulare.

Toate bazinele de înot şi piscinele nou construite trebuiesc prevăzute cu sisteme de recirculare a apei, cele existente vor fi dotate cu sisteme de recirculare şi tratarea apei. Circulaţia apei în bazin trebuie asigurată în aşa fel încât să nu existe spaţii moarte unde apa stagnează. În aceste spaţii apa nu este dezinfectată şi nu este filtrată în mod corespunzător.

Filtrarea apei are ca scop eliminarea suspensiilor (turbiditate) din apă, pentru obţinerea unei ape transparente şi clare. Totodată prin filtrare se reduce cantitatea de dezinfectanţi utilizata. Filtrele trebuie să funcţioneze timp de 24 de ore pe zi pentru a îndepărta poluanţii proveniţi de la utilizatorii piscinei. Prin filtrare se elimină particulele în suspensie de diferite provenienţe.

Există o serie de tipuri de filtre disponibile, alegerea de filtre se va baza pe anumiţi factori, printre care: rata de filtrare, calitatea apei, eficienţa, modul de întreţinere, metoda de spălare.

Ciclul este capacitatea filtrului exprimată de regulă în număr de ore şi reprezintă durata de timp în care se filtrează tot volumul de apa din bazinul de inot. Este recomandat cel puţin un ciclu complet pe zi.

Masuri de siguranta pentru utilizatori Pe langa masurile eficiente de tratare si dezinfectie a apei din bazinele de inot este foarte important efectuarea unui dus de catre utilizator inainte de a intra in bazinul de inot. Trebuie încurajată folosirea toaletei mai ales la copii înainte de intrare în bazin pentru a preveni urinarea în apa şi contaminarea accidentală cu fecale. De asemenea existenta unui pediluviu cu apă clorinată, pentru dezinfectia picioarelor la intrarea in bazin, limiteaza contaminarea apei.

Este interzis accesul în bazinele de înot a persoanelor:

  • purtătoare de boli transmisibile, plăgi deschise, dermite sau dermatoze,
  • aflate sub influenţa băuturilor alcoolice. Pentru a menţine igiena apei din bazin se recomandă folosirea căştilor de baie.

Copiii sub 7 ani au acces la bazin numai însoţiţi şi supravegheaţi de asistentul /instructorul de înot.

Nu este permis accesul cu animale de companie.

Nu sunt permise alergările şi jocurile imprudente pe marginea bazinului.

Este obligatoriu respectarea instrucţiunilor afişate de catre administratorul de bazin. Pentru evitarea unor accidentări utilizatorii trebuie să fie conştienţi că fiecare bazin este diferit, astfel încât înainte de a intra în piscină, să se asigure de adâncimea apei, de pante abrupte în bazine şi de alte pericole. În mod obligatoriu, se va asigura un Punct de prim ajutor, trusă de prim-ajutor pentru cazuri de leşin sau înec sau orice alt tip de accidente.

Responsabilitatea persoanelor de supraveghere

  1. -răspunde de siguranţa persoanelor care utilizează piscine sau bazine de înot,
  2. -prevenirea leziunilor prin minimizarea sau eliminarea situaţiilor periculoase,
  3. -prevenirea înecurilor sau alte incidente în zona pe care o supraveghează, prin:

* educare şi informare asupra situaţiei curente,
* avertizare asupra pericolelor,
* interzicerea unei activităţi particulare.

Atribuţiile persoanelor de supraveghere

  • aplicarea regulilor de înot, pentru a preveni apariţia accidentelor,
  • observarea permanentă a zonei de responsabilitate, pentru identificarea rapidă a urgenţei şi intervenţia eficientă,
  • supravegherea modului de folosire a echipamentelor,
  • executarea imediată a salvărilor de la înec sau a altor acţiuni necesare,
  • acordarea imediată a primului-ajutor când este necesar,
  • comunicarea permanentă cu utilizatorii de piscină şi colegii.

Supraveghetorii sunt instruiţi pentru: acordarea primul-ajutor, cu resuscitarea cardio-respiratorie, utilizarea tărgilor pentru imobilizarea coloanei vertebrale, a gulerelor cervicale.

Golirea si curatarea bazinelor de inot

Înlocuirea apei din piscine

În apa piscinelor pătrund impurităţi din mediu, de la utilizatori şi produse secundare a substanţelor chimice utilizate pentru tratarea apei. Deşi filtrarea este eficientă în îndepărtarea multora dintre oxidanţi şi contaminanţi, mulţi dintre ei rămân şi se acumulează în apă din bazinele de inot. Înlocuirea apei din piscină este, în general, singura modalitate practică de a elimina contaminanţii în exces.

Înlocuirea apei poate fi realizată prin drenarea periodică sau prin diluarea continuă. Diluare continuă nu exclude necesitatea golirii periodice şi curăţarea piscinei. Scopul completării apei este aceea de a înlocui volumul de apă evaporată cât şi pierderea de apă prin spălarea filtrelor sau prin alte procese tehnologice. Filtrarea şi dezinfecţia nu elimină toţi poluanţii existenţi în apa bazinelor de înot, motiv pentru care trebuie adăugată apă proaspătă, ce limitează acumularea de poluanţi prin diluare. La calcularea volumului de apă proaspăt adăugată în apa din bazine de înot, se va lua în considerare evaporarea apei şi apa utilizată pentru spălarea filtrelor de apă.

Ca regulă generală, apa proaspătă adaugata in bazine de inot nu trebuie să fie mai mică de 30 litru/utilizator/zi. În plus faţă de minima zilnică de 30 l / utilizator, cel puţin la un an se schimbă toate cantitatea de apă din bazinele cu sistem de recirculare şi clorinare automată. În acest timp se efectuează operaţiunile de întreţinere a bazinului şi anexelor sale.

Ritmul de primenire a apei, de spălare şi dezinfecţie a bazinelor se va stabili in funcţie de calitatea apei, respectându-se următoarele cerinţe minimale (OAP 119/2014):

– pentru bazinele cu recirculare a apei, zilnic se va recircula prin sistemul de filtrare si clorinare întregul volum de apa al bazinului si, in plus, se va înlocui 1/10-1/15 din volumul apei cu apa potabila; săptămânal se va face spălarea si dezinfecţia bazinului;

– pentru bazinele fără recirculare, dar cu primenire continua a apei, se va schimba zilnic cel puţin 1/3 din volumul apei din bazin si se vor asigura golirea, spălarea si dezinfecţia acestuia la cel mult 3 zile;

– pentru bazinele fără recircularea apei si fără posibilităţi de primenire continua a apei, se vor asigura golirea, spălarea şi dezinfecţia zilnica a bazinului si umplerea cu apa de calitatea prevăzuta in tabel.

În cazul în care frecvenţa golirii totale a apei din bazine de tip spa sau jacuzzi, nu este reglementata de legislaţia în vigoare, frecvenţa înlocuirii apei se calculează în felul următor: când diferenţa dintre valoarea TDS (Totalul de solide dizolvate) apei din bazin şi valoarea TDS apei de umplere depăşeşte 1500mg/l se va trece la golirea bazinelor, curăţirea, dezinfectarea şi reumplerea bazinelor.

Calitatea aerului

În cazul bazinelor de înot acoperite, calitatea aerului are o mare importanţă atat pentru confortul şi sănătatea utilizatorilor cat şi pentru personalul angajat. Factorii de confort ca temperatura aerului, temperatura suprafeţelor, umiditatea aerului, schimbul de aer contribuie la formarea unui climat adecvat pentru activităţile sportive şi de recreere.

Temperatura aerului : temperatura aerului înconjurător trebuie să fie cu 2 – 4 0C mai mare faţă de temperatura apei din bazin.

Temperatura suprafeţelor spaţiului înconjurător este importantă, deoarece scaderea temperaturii sub punctul de roua duce la condensarea vaporilor de apă pe suprafeţele spaţiului înconjurător.

Umiditatea aerul interior: o umiditate crescută limitează de asemenea evaporarea apei, poate duce la scăderea temperaturii sub punctul de rouă, vaporii de apă se condensează, provocând astfel formarea de mucegai, coroziuni, etc. Valoarea limită pentru umiditatea relativă este de 70%.

Schimbul de aer: Clorul din apa reacţionează cu substanţe organice (transpiraţia, urina,…) formand „clor legat" (în special cloramina si trihalometani) cu un miros intens, cunoscut sub denumirea de ,,mirosul de piscină". Cloroformul (face parte din trihalometani) este mai greu decât aerul şi se concentrează pe suprafaţa apei, este periculos mai ales pentru copii şi adolescenţi care petrec mult timp în mod frecvent în apă. Eliminarea acestor substanţe se face prin alimentarea regulata cu aer din exterior. Trebuie asigurat un schimb de aer de cel puţin 20 m3 / h /m2 suprafaţă de apă.

Pentru crearea unui confort, spaţiile interioare trebuiesc dotate cu centrală multifuncţională pentru tratarea aerului, care reglează temperatura, umiditatea aerului şi schimbul de aer dintre interior şi exterior, cu eliminarea substanţelor cu miros (cloroform). Se vor controla subprodusele de dezinfecţie în aer pentru a reduce expunerea la aceste substanţe prin inhalare care este calea dominantă de expunere în timpul utilizării apei din bazinele de inot.

Pentru piscinele închise, conform ASHRAE (American Society of Heating, Refrigerating and AirConditioning Enginee) 1995, temperatura aerului este de maxim 27°C, iar umiditatea relativă a aerului este de cca. 60%. Viteza de circulaţie a aerului este de cca. 0,1m/s.

Cerinţe de iluminat

Iluminatul artificial a sălilor cu piscine şi bazinelor de înot trebuie să asigure o siguranţă a utilizatorilor şi a persoanelor din cadrul administraţiei motiv pentru care nivelul de iluminare pe podea şi pe suprafaţa apei nu trebuie să fie mai mică de 150 LUX.

Acustica în cazul bazinelor de înot acoperite

Acustica va fi reglată pentru prevenirea formării ecoului (materiale absorbante a undelor sonore aplicate pe pereţii laterali ai bazinului). În zona bazinelor de înot acoperite, timpul de reverberaţie a sunetului (persistenţa sunetului, după ce sursa sonoră a încetat să-l mai producă) nu trebui să fie mai mare de 1,6 secunde, iar intensitatea zgomotului conform legislaţia în vigoare.

D. Calitatea apei din bazinele de înot

Monitorizarea apei din bazinele de înot este foarte importantă pentru sănătatea utilizatorilor. Scopul monitorizării este menţinerea sub control a parametrilor bacteriologici şi fizico-chimici ai apei, precum şi furnizarea de informaţii către utilizator cu privire la calitatea apei.

Menţinerea calităţii apelor din bazinele de înot nu se poate realiza exclusiv prin monitorizarea de laborator, este necesară o bună colaborare din partea utilizatorilor, în special prin respectarea regulamentului de ordine interioară: efectuarea unei duş înainte de a intra în apa de îmbăiere, utilizarea grupurilor sanitare şi nu a apei de îmbăiere pentru nevoile fiziologice. Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei din piscine şi bazine de înot se bazează pe urmărirea valorii parametrilor fizico-chimici şi microbiologici, în scopul de a depista şi de a corecta unele neajunsuri, iar în cazul unei poluări de a lua măsuri necesare pentru protejarea stării de sănătate a utilizatorilor.

Pentru urmărirea valorii parametrilor apei din bazinele de înot se recoltează probe de apă din care se determină parametrii microbiologici şi fizico-chimici ai apei.

1 Parametrii microbiologici

Riscul infecţios asociat apei din bazinul de înot este legat în general de poluare de origine fecală, de cele mai multe ori infecţiile apar secundar unor deficienţe în procesul de tratare a apei, în special lipsa de dezinfecţie. O varietate de microorganisme pot fi găsite în apa din bazinele de înot care pot fi introduse pe diferite căi.

În multe cazuri, riscul de boală sau infecţia a fost legată de contaminarea fecală a apei, care s-a produs fie accidental, fie cu materii fecale reziduale de pe corpurile utilizatorilor sau prin contaminarea sursei de apă. In cazul bazinelor neacoperite o sursa deloc de neglijat de contaminare cu microorganisme o reprezinta pasarile sau rozatoarele.

Apa din bazinele de înot, trebuie să fie monitorizată la intervale corespunzătoare pentru parametrii microbiologici.

Pentru monitorizarea calitati apei din bazinele de inot se utilizează ca indicatori microbiologici: număr total de colonii ce se dezvolta la 37 gradeC, bacterii coliforme, Escherichia coli, enterococi, Pseudomonas aeruginosa.

– Nr. colonii la 37 grade C

Număr de colonii la 37 0 C oferă o informatie asupra intregii populaţii bacteriene din apa bazinului de inot, precum si a eficientei proceselor de tratare, inclusiv a dezinfectiei si filtrarii. Acest parametru trebuie să fie monitorizat în bazine de înot dezinfectate. Conform OAP 119/2014 valoarea maximă admisă: <200/ ml 13

– Bacterii coliforme

Bacteriile coliforme sunt larg răspândite în natură şi nu sunt considerate de o importanţă epidemiologică directă pentru examinarea apelor. Deşi nu este exclusiv de origine fecală, grupul coliformilor este prezent în cantitate mare în materiile fecale ale omului şi animalelor cu sânge cald, ceea ce permite depistarea lui chiar după diluarea considerabilă. Termenul bacterii coliforme se referă în mod obişnuit la un anumit grup de bacterii aparţinând familiei Enterobacteriaceace (din genurile Escherichia, Ciobacter, Enterobacter şi Klebsiella), caracterizat ca bacterii de gram negativi nesporulaţi, oxidazo – negativi, capabili să se dezvolte în prezenţa de săruri biliare şi a altor agenţi cu acţiuni de suprafaţă, capabil să fermenteze lactoza la 35 – 37oC cu producere de acid şi gaz în timp 24 -48 ore. Conform OAP 119/2014 valoarea maximă admisă pentru bacterii coliforme: <10/100 ml

– Escherichia coli

Bacterie gram negativa apartinand familiei Enterobacteriaceace, aeroba, lactozo – pozitiva, oxidazo- negativa, indol pozitiva, β glucuronidaza pozitiva, considerata indicator de contaminare fecală al apei din bazinele de inot. Conform OAP 119/2014 valoarea maximă admisă pentru Escherichia coli: 0/100ml

– Enterococi

Fac parte din microbiocenoza intestinală umană şi animală şi se prezintă sub formă de coci ovalari izolaţi sau în perechi sau lanţuri scurte, sunt gram pozitivi, imobili, care au capacitatea de a reduce 2,3,5- clorura de trifenil tetrazoliu la formazan si hidrolizeaza esculina la 44° C . Sunt considerati indicatori de poluare fecala a apei. Conform OAP 119/2014 valoarea maximă admis: 0/100ml

– Pseudomonas aeruginosa

Este o specie bacteriană aerobă, gram negativă, larg răspândită în natură (apă, sol), frecvent izolata de pe mucoase, piele şi tubul digestiv al omului şi a animalelor. Pseudomonas aeruginosa este frecvent întâlnită în apa piscinelor şi bazinelor de înot, datorită capacităţii sale de a rezista la variatii mari de temperaturi ale apei şi la acţiunea dezinfectanţilor. Se recomandă monitorizarea acestui parametru deoarece este un indicator al conditiilor igienicosanitare. Fiind un microorganism conditionat patogen prezinta importanta pentru sanatatea publica numai in cazul persoanelor cu un sistem imun deficitar. Valoarea maximă admisă: 0/100ml OAP 119/2014

În cazuri speciale se va determina şi:

– Staphylococcus aureus Nu se recomandă monitorizarea de rutină, desi acest parametru poate fi inclus in cadrul unei investigaţii mai largi a calităţii apei din bazinele de inot, atunci când sunt suspectate probleme de sănătate asociate cu acest microorganism. Valoarea recomandată de OMS: < 100/100 ml

Recoltarea probelor de apă din bazine de inot

Prelevarea de probe trebuie să fie efectuata de către un personal calificat şi competent pentru a evita contaminarea probei. Analiza probei de apă trebuie efectuată în laboratoare specializate pentru acest tip de analize si cu un personal bine instruit.

Pentru analizele microbiologice probele se vor preleva in recipiente sterile din sticla sau materiale plastice (polipropilenă, polistiren, polietilenă, policarbonat) de unica folosinta sau autoclavabile. Volumul recipientelor trebuie să fie adecvat numarului de analiza e vor fi efectuate, de obicei se folosesc recipiente de 500 ml sau 1000 ml Pentru a neutraliza dezinfectantul rezidual in recipientul de prelevare se adauga o solutie de tiosulfat de sodiu 18 mg/ml. Flaconul se introduce in pozitie orizontala pana la 20-30 cm adancime, pentru a împiedica pierderea tiosulfatului, apoi se ridica spre o pozitie oblica (sub un unghi °C ), până când a fost recoltată o cantitate suficientă de apă. Recipientul nu se clateste inainte cu apa din bazin pentru a nu arunca tiosulfatul de sodiu cu rol in neutralizarea dezinfectantului. Recipientul nu se umple complet cu apa, ci se lasa un spatiu pentru ca proba cand ajunge in laborator sa poate fi omogenizata inainte de analiza. Recipientului i se ataseaza o eticheta completata corespunzator (data, ora, locatia, numele persoanei care a prelevat). Este de preferat ca probele sa fie prelevate atunci cand sunt utilizatori in bazin, in perioada de varf a utilizarii bazinului. Probele trebuiesc refrigerate imediat dupa prelevare si transportate la laborator. Ideal este ca probele sa ajunga la laborator in 8 ore, acceptabil 12 ore. Pentru analizele fizico-chimice probele se vor preleva in recipiente din sticla, cu un volum adecvat pentru analiza tuturor parametrilor solicitati.

Recoltarea se realizeaza din acelasi loc si in acelasi mod ca si probele pentru analiza microbiologica.

Frecvenţa de recoltare pentru analiza microbiologica a apei de îmbăiere (conf. OAP 119/2014)

Nr. colonii la 37ºC/ml in 24 h – bilunar

Bacterii coliforme – bilunar

Escherichia coli – bilunar

Enterococi – bilunar

Pseudomonas aeruginosa – bilunar

Administratorul de bazin de inot are obligatia de a verifica de cel putin 2 ori pe zi pH-ul apei si dezinfectantul rezidual.

2.Parametrii fizico-chimici

In urma dezinfectie apei de piscina pot patrunde in apa odata cu dezinfectantul folosit si o serie de impuritati si contaminanti chimici (cum ar fi metalele), iar in urma dezinfectiei se formeaza asa numiti produsi secundari de reactie (cloraminele, THM etc), deaceea este foarte important monitorizarea si mentinerea sub control a parametrilor fizico-chimici ai apei, precum si furnizarea de informatii catre utilizator cu privire la calitatea apei din bazin.

Pentru monitorizarea calitati apei din bazinele de inot se utilizează ca indicatori fizicochimici: pH-ul, lipezimea, temperatura si clorul rezidual liber.

pH-ul –este o masura a activitatii ionilor de hidrogen din solutie Acesta trebuie monitorizat pentru ca are un rol foarte important in eficienta procesului de dezinfectie si coagulare, in asigurarea confortului utilizatorului. Conform OAP 119/2014 valoarea pH-ul apei din piscine trebuie sa fie 7,2-8,2. Este recomandabil să se măsoare zilnic, înainte de utilizarea bazinului!

Frecventa de masurare depinde de tipul de bazin:

  • pentru cele publice in mod continu si reglate in mod automat
  • pentru celelalte tipuri de bazine se sugerează ca monitorizarea sa fie efectuata de mai multe ori pe zi, în timpul orelor de functionare,

– Lipezimea

Conform OAP 119/2014, limpezime – un disc negru, de 15 cm pe fond alb, trebuie sa fie vizibil cu usurinta in punctul cel mai profund al bazinului;

– Temperatura Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea termică a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Conform OAP 119/2014, temperatura apei din bazine de înot trebuie sa fie intre 22-24 grade C. Nu se recomandă folosirea pentru îmbăiere a apei cu temperatura sub 22 gradeC.

Bazinele de înot vor fi prevăzute cu instalaţii de încălzire a apei în aşa fel încât apa de îmbăiere să aibă o temperatură de 22-24 grade C.

– Clorul rezidual liber

Acest parametru trebuie analizat zilnic, inainte de utilizarea bazinului Frecventa de masurare depinde de tipul bazinului, de numarul de utilizatori si de modul cum se face dezinfectia. In cazul folosirii dezinfectiei automate, acest parametru este monitorizat in mod continuu, iar in cazul in care dezinfectia se face manual, nivelul clorului rezidual liber din bazine se va monitoriza la intervale de 2-3 ore

Conform OAP 119/2014, Concentraţia clorului rezidual liber în bazinele de înot/piscine acoperite trebuie să fie între 0,5 – 1 mg/l, iar în bazinele/piscinele descoperite între 0,5 mg/l şi 1,5mg/l.

3.Registru de evidență a datelor

În registru vor fi înscrise toate activităţile de golire, umplere, reîmprospătare a apei, curăţare, spălare a filtrelor, reglaje ale aparaturii de dozare a dezinfectantului, adăugarea de substanţe de tratare (antialge, anticalcar etc.), cantităţile utilizate, în general toate activităţile de întreţinere şi reparaţii. Va fi înscris obligatoriu numărul de utilizatori ai bazinului. De asemenea se vor trece:

  • rezultatele buletinelor de analiza a apei;
  • concentratiilor dezinfectantului;
  • periodicitatea de primenire a apei si de dezinfectie a bazinelor;
  • modalitatea de dezinfectie a bazinelor;
  • substantele dezinfectante folosite;
  • în cazul bazinelor acoperite temperatura aerului, umiditatea relativa a aerului, data, ora determinării şi măsurile luate pentru remediere dacă este cazul
  • evenimente extraordinare din timpul programului;
  • data şi ora inspecţiilor şi controalelor de specialitate precum şi concluziile acestora. Operatorul are obligaţia de a pune la dispoziţia publicului, la solicitare, rezultatele monitorizării apei de îmbaiere.

4. Controale (inspectii sanitare) privind verificarea calitatii apei din bazinele de inot

Controalele interne

Un element important ce intră în sarcina administratorului bazinelor de înot este proiectarea şi punerea în aplicaţie a unei plan de control intern (autocontrol). Planul trebuie să fie adaptat în mod special la configuraţia bazinului şi la modul de funcţionarea acestuia. Planul de control intern constă dintr-o serie de proceduri de operare, privind sistemul de monitorizare şi de întreţinere numit proceduri normale de funcţionare, de asemenea trebuie să conţină şi proceduri pentru incidenţe specifice cum ar fi evacuare de urgenţă în caz de avarii sau incendiu. Rolul acestor proceduri este să monitorizeze şi să menţine siguranţa utilizatorilor şi igiena apei din bazine şi piscine pentru a minimiza posibilele efecte negative asupra sănătăţii.

Controale externe (audit extern)

Auditul extern şi prelevarea probelor de apă aferente vor fi efectuate de către Autoritatea de Sănătate locală, pe baza unor planuri de control adecvat, cu o atenţie deosebită la punctele critice. Autoritatea de Sănătate Locală este responsabil: pentru parametrii determinaţi din apa bazinului de înot în cadrul controalelor analitice; pentru supravegherea documentelor de autocontrol; pentru supraveghere cu privire la oportunitatea acţiunilor corective adaptat în cazul depăşirii valorilor critice a parametrilor probei de apă.

Sursa: Institutul National de Sanatate Publica.

Evalueaza articolul:
14
Cum grăbești creșterea părului?
Sa vorbim despre preventie
 

Comentarii

Nici un comentariu. Fii primul care trimite unul
Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
Vizitator
Marți, 17 Octombrie 2017
Daca doresti sa te inregistrezi, te rugam sa completezi campurile numele de utilizator, parola si numele.

Imagine Captcha

CATEGORII ARTICOLE

CELE MAI VOTATE ARTICOLE

Site4All
30 Iunie 2017
Mă gândesc că este posibil să tot primești oferte „miraculoase", care promit să-ți promoveze afacerea în mediul online.Iar apoi, după ce apelezi la respectivele servicii, să îți fi...
Evalueaza:
36
3110 vizualizari
Adrian Ulmeanu
04 August 2016
Cunoașteți oameni care se plâng mereu că nu au timp și nu au bani?Nu este greu să îi recunoașteți: sunt acei oameni care sunt într-o agitație continuă, mereu în alertă, mereu foart...
Evalueaza:
19
23784 vizualizari
Econograf.ro
07 August 2016
Oricine are nevoie de un website poate face o cautare simpla pe Google si gaseste milioane de rezultate, mai exact 6 milioane de rezultate pe care Google le-a considerat relevante ...
Evalueaza:
17
21650 vizualizari
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
"Cookie"-urile au rolul de a facilita accesul si livrarea serviciilor folosite de utilizator de internet, precum personalizarea anumitor setari (limba, tara, preturi afisate in moneda nationala).