Adaptarea este o artă

Adaptarea este o artă

Dintre primele mele amintiri sunt cele în care păpușile și ursulețul meu mare de pluș stau înșirați pe canapea și mă privesc speriați și neștiutori. Eu sunt o mică profesoară, care lovesc cu indicatorul de hărți în stânga și-n dreapta. Strig, țip și îi cert. Probabil era modelul pe care-l văzusem în scoala și-l imitam. Acesta este, cred, motivul pentru care atunci când am terminat facultatea, pregătindu-mă să devin profesor de chimie și fizică, nu am găsit nici un loc pentru care să candidez.

Și atunci am luat-o, aparent, pe un alt drum. Am lucrat în administrație unde am înțeles că hârtiile au rolul lor, deloc neglijabil. Am muncit apoi pe partea de publicitate, care mi-a arăt că oricât de bun este un produs, dacă nu știi să-i faci reclamă, nu îl cumpără decât cei care au nevoie și ajung întâmplător la tine. Am făcut apoi parte din echipa de marketing a unei companii și mi-a rămas la suflet de atunci, o campanie numită "adaptarea este o artă"... produsul tău este unul singur, dar căutarea modului în care el răspunde nevoilor diferite ale oamenilor este o creație. Și în sfârșit am ajuns cel mai aproape de oameni, organizând evenimente pentru ei. Pare un lucru frumos și chiar și este. Însă implică o mare responsabilitate și un angajament total. Lucrezi cu timpul lor liber, cu stările lor și cu așteptările lor. Și un eveniment nu poate să iasă decât de la bine în sus!

Acest parcurs nu a durat decât 25 de ani. Și totuși încă toți prietenii te întrebă: "de ce nu faci ceva pentru copii, pentru că de când te știu, tu cel mai bine te-ai simțit alături de copii". Și vine o zi în care soarta îți spune - Acum ești pregătit, prin tot ceea ce ai facut până acum, și poți să fii un profesor care poate să-și găsească drumul... spre inima lor, a copiilor! Căci despre asta e vorba, oricât de mult am căuta să ne găsim drumul, dacă el nu este spre inima oamenilor, e un drum pustiu. Oricât de sus ar urca, oricât de frumos ar fi pavat, oricât de luminat ar fi, daca nu este spre oameni, e pustiu.

Și da, astăzi după 25 de ani, predau chimie și fizică, fără să țip, având mereu în minte să mă adaptez la nevoile copiilor, de astăzi. Să nu uit că e timpul lor cu așteptările și stările lor. Știu că dacă produsul meu vreau să fie cumpărat de ei, trebuie să fie atractiv pentru ei și că trebuie să-i fac reclama potrivită. Și mai știu că trebuie să îmi planific foarte bine fiecare oră, chiar dacă am mai predat-o și anul trecut, pentru că anul acesta stau în fața mea, alți copii, cu alte dorințe.

Adaptarea este o artă și asta poate însemna că dacă intri într-o zi la oră și toți copiii cântă "Bohemian Rhapsody", nu ai dreptul să oprești acea clipa magică, chiar dacă piesa durează 6 minute! Poate au învățat mai mult ce însemnă chimia dintre ei, și ce doză concentrată de frumusețe pot crea, decât să calculeze concentrația unei soluții diluate. Dacă intri la o oră și toată clasa e cuprinsă de agitație, datorită neînțelegerilor care persistă de mai mult timp, poate e mai bine să stai să-și consume energia negativă, lăsându-i să vorbească despre neputințele lor, decât să le vorbești despre fierberea unui lichid oarecare. Sângele lor fierbe deja, la temperatura camerei! Dacă ei își doresc să schieze sau să facă alt sport, în loc să stea cuminți în bancă, de ce să nu îi duci, printr-un eseu, acolo pe zăpadă sau pe terenul de sport și să verifice care sunt forțele care acționează asupra sportivului. Dacă ei vor încă să se mai joace cu păpușile sau cu lego-ul, ce te împiedică să determini arii și volume pe căsuțe construite de ei pentru păpuși din lego! Iar dacă într-o zi ceva nu merge din ceea ce ai pregătit înseamnă că trebuie să faci altceva, ca de exemplu să deschizi o supapă să scazi presiunea, care uneori pare că-i copleșește pe unii dintre ei, în clasa a VIII-a. Și toate acestea s-au întâmplat anul acesta!

Deci viața te conduce pe drumul tău, chiar de pare o rută ocolitoare. Pe acea rută ai lecțiile de învățat care te vor ajuta să faci ceea ce trebuie, acolo unde trebuie, la momentul care trebuie. Tot ce trebuie să faci este să înveți și să te adaptezi pentru tine și pentru ceilalți.

Delia Ognean - Prof. Fizică și Chimie

4
Pe 2 aprilie conștientizăm rezultate, nu diagnosti...
Din jurnalul unui profesor...

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii la articolele din site! Inregistreaza-te sau daca ai deja un cont Autentifica-te
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care scrie unul!