Agresivitatea și violența la copii

Agresivitatea și violența la copii

Toți copiii se manifestă uneori agresiv și, fiecare copil trece prin perioade când comportamentul negativ tinde să domine.

Comportamentul agresiv este o etapă în copilărie și face parte din dezvoltarea copiilor. Acesta se află sub acțiunea impulsului iar pe măsură ce copii cresc au nevoie ca motivele care stau la baza acestor comportamente să fie înțelese pentru a putea fi ajutați, iar aceste comportamente impulsive să dispară.

Trebuie făcută însă o distincție între sentimentele de tip negativ și manifestările de tip negativ, acestea din urmă având nevoie de impunerea limitelor.

Primii ani din viață ai copilului sunt importanți pentru dezvoltarea lor emoțională.

Comportamentul agresiv apare în prima copilărie (1-3 ani) și reprezintă încercarea copilului de a se impune, a testa limitele sau de a atrage atenția. De regulă, copii nu vorbesc despre emoțiile lor, însă acțiunile acestora exprimă mai mult decât cuvintele. Este știut că fiecare dintre noi avem astfel de sentimente și că a le ignora sau reprima nu înseamnă că nu există. De aceea este sănătos să vorbim despre ceea ce simțim deoarece acest lucru permite eliberarea de ostilitate.

Reprimarea acestor sentimente nu face decât să frustreze și să mărească tensiunea interioară cu repercursiuni asupra echilibrului emoțional. Din această cauză este bine să vorbim cu copiii noștri despre ceea ce simt. De exemplu, putem spune copilului că: "Te simți supărat pentru că ți-a luat jucăria" sau "ești furios pentru că mama nu ți-a dat voie să te urci pe scaun", astfel dându-i posibilitatea să vorbească despre ce simte și, în același timp, să își elibereze tensiunea emoțională negativă.

Reprimarea acestor sentimente (una din modalități ar fi prin a spune copilului că simte exact contrariul a ceea ce simte în momentul respectiv) va avea consecința nu numai faptul că ei vor învăța să reprime acest tip de sentimente, dar și pe cele frumoase, sănătoase, cu rol benefic în sănătatea emoțională. 

Copii sunt oglinzi ale mediului în care se dezvoltă.

Ei învață prin imitare și identificare. Și în domeniul emoțional, copilul învață privind la părinți sau la alți adulți importanți pentru el, chiar și la copiii mai mari.

Atunci când văd că persoanele din mediul familial sau persoanele importante pentru ei își exteriorizează emoțiile de nemulțumire sau mânie într-un mod dur, impulsiv, prin comportamente agresive asociate, învață că o astfel de manifestare este cea normală, că acesta este singurul mod valid de a se manifesta și rezolvă conflictele.

Violența, însă, este din start un mijloc prost de a rezolva conflictele între oameni.

Atunci când un copil devine nemulțumit indiferent de motivul care a dus la acest lucru , ca părinți, trebuie să fim pregătiți să îl ajutăm să își trateze mânia într-un mod constructiv și nu unul distructiv.

Cauzele agresivității pot fi multiple plecând de la factori fizici de tip oboseală, foame până la dorința de a atrage atenția sau a demonstra superioritatea.

Dacă un copil se simte neînțeles, respins și manipulat, poate cu ușurință să dezvolte trăsături negative și, deseori, rezultatul va fi acela de tristețe, conflict și răzvrătire.

Astfel că cel mai bine este să ne uităm cu înțelegere și atenție la el, la ce încearcă să ne spună prin mijloacele pe care le are la îndemână în acel moment și să putem veni în întîmpinarea nevoilor lui.

Impunerea unor limite de la primele manifestări de violență fizică ajută copilul să interiorizeze aceste limite și să își controleze impulsurile.

Este vital pentru un copil să interiorizeze limite definite împotriva violenței fizice.

Limitele și impunerea lor nu înseamnă nicidecum administrarea unei bătăi deoarece nu facem decât să întărim și mai mult comportamentul. Dar un mod autoritar în care să îi precizăm că este normal să se simtă furios, însă nu trebuie să lovească, este binevenit astfel că, el va învăța să nu își reprime sentimentele, se va mai detensiona și va interioriza și limita faptului că violenta nu este niciodată un mijloc de rezolvare.

Impunerea acestora într-un mod neagresiv, comunicarea faptului că nu trebuie să își facă rău, lui sau altora și nici să strice lucrurile din jur, sunt elemente esențiale în ceea ce privește controlul impulsurilor.

Importantă în acest proces este și comunicarea și, de aceea, este bine să comunicați cu micuțul pentru a descoperi care este sursa reacțiilor sale agresive.

Bineînțeles că impunerea acestor limite se completează cu exemplul familial sau a mediului în care se dezvoltă, adică un mediu în care există un climat relațional-afectiv pozitiv lipsit de acte de violențe asigură o dezvoltare armonioasă a copilui.

Climatul relațional afectiv pozitiv din familie reduce mult impactul asupra copilului a unor alte surse de violență din afara mediului familial.

3
Divorțul și consecințele sale asupra copilului
Depresia la adolescenți și riscul consumului de dr...

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care trimite unul!

DESPRE SITE4ALL

Site4All.ro este o platforma complexa, dar in acelasi timp usor de folosit, care ofera firmelor unelte valoroase de promovare, in timp ce utilizatorii beneficiaza de un portal accesibil care sa le ofere raspunsuri la nevoi. 
Aici vei gasi: Firme/ Afaceri/ Companii, Oferte, Evenimente, Articole, Discutii (Q&A).

Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.

Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.

Despre Cookie Sunt de acord