Gelozia copilului mai mare - frământări, pregătiri și planuri de părinte cuMinte

Gelozia copilului mai mare

Gelozia este văzută ca un sentimente "urât" și copilul care o manifestă primește deseori eticheta de "rău". Asta vine din nevoia noastră de a împărți lumea în alb și negru, rău și bun, "așa da" - "așa nu". Inclusiv nevoia asta este ea însăși și bună și rea, asta că pentru a confirma parcă încă o dată că nimic nu e intergrabil doar în una din cele două categorii; partea bună a ei este că ne ajută în a ne distanța de comportamentele nocive, iar partea mai puțin bună este că aceste etichete simpliste marchează negativ și îngreunează înțelegerea și educarea comportamentului etichetat.

Înțelepciunea vorbește despre un substrat bun al geloziei și acela fiind - prezervarea relațiilor sociale. Cum așa? Păi gelozia apare pe fondul fricii de a pierde o legătură cu o persoană apropiată. Contribuie așadar la asigurarea perpetuării legăturii. Nimeni nu neagă partea ei negativă - deseori ea contribuie mai mult la dezintegrarea relației ce se dorește a fi protejată, decât la asigurarea continuității ei. Eu lucrul ăsta nu îl văd ca pe un lucru negativ, ci ca pe o chestiune care ține de eficiență; mai bine zis de ineficiența geloziei.

Dolto situează vârsta geloziei naturale și manifeste între frați între 18 luni și 5 ani. Și poate cel mai important aspect a ceea ce Dolto susține este acela că gelozia este NATURALĂ. Ce e natural trebuie acceptat și educat, dacă consecințele sale pot fi nocive. Întâiul născut este obligat să aleagă între două opțiuni, date de două ipostaze admirate de părinți. Prima este stadiul de bebeluș, care pentru întâiul născut ar înseamnă o regresie, o întoarcere la un stadiu care fusese depășit. De ce va vrea copilul să fie un bebeluș? Pentru că bebelușul este privit cu foarte multă admirație de către părinții lui și tot ce face el pare un lucru încântător. Copilul cel mare nu vrea să îi ia locul celui mic, el vrea să devină ceva ce părinții săi admiră. Asta pentru mine a fost o cheie mult mai satisfăcătoare în care să încerc să îmi deschid mintea pentru a înțelege ce se întâmplă de fapt cu copiii care regresează. A doua ipostază este aceea de a deveni adult, altă ipostază admirată și aplaudată de către părinți, mândri de progresele mari pe care întâiul născut le-a realizat. Această a doua ipostază vine și ea cu niște neajunsuri atunci când copilul se îndepărtează exagerat de mult de vârstă sa și devine un mic adult, dar "cade în capcana vorbirii", precum spune Dolto, adică rămâne doar la un stadiu de verbalizare, desprins de mișcarea naturală pe care ar implica-o vârstă sa - jocuri, activități, trăirea sentimentelor specifice vârstei. Pentru amândouă situațiile, în funcție de vârsta întâiului născut, Dolto vine cu soluția simplă și logica de a-l angaja pe acesta în activități cu alți copii de vârsta sa.

Eu sunt omul cu planul. Planul meu are la bază o înțelegere a unor forme de parenting "blenduite": educație fără recompense și pedepse, atașament securizat și educație prin conectare și verbalizare, cu respect pentru adultul în devenire. În baza acestui amestec omogen (zic eu) de cunoștințe am pornit de la niște idei pentru a-i prezenta întâiului născut ideea celui de-al doilea ce va să vie. Fiul meu are 1 an și câteva luni, astfel că am preferat să îi spun povești inventate de mine sau adaptate, cântecele în care introduc a 4-a steluță într-un rând de 3 steluțe fericite ș.a.m.d. Una dintre poveștile frumoase, simple și care oferă o abordare naturală a problemei *favoriților* se găsește pe internet și o putet vizualiza și ascultă:

Nu i-am spus lui D. că îi fac o surioară, i-am spus că tatăl lui și cu mine ne-am dorit mai mulți copii și că în burtica mea crește o fetiță. Știu tot de la Dolto că este greșit și produce confuzie să i se spună unui copil că i se face lui o surioară sau un frățior. Copilul îl fac tatălui său, nu lui. Cei care susțin că o fac și pentru el, ca să aibă cu cine să se joace, nu greșesc, dar joacă va veni mult mai târziu și de aceea este bine ca întâiului născut să nu îi fie "inoculată" ideea jocului cu un nou partener; va fi dezamăgit să afle că bebelușul va trebuie să crească și abia apoi să se dezvolte într-un partener de joacă.

Voi încerca să ghidez interacțiunea cu cel de-a doilea copil, învățându-l pe D. să intre în contact cu el, ca și cum l-aș învăța orice altceva. Îi voi vorbi, explică, elabora și arătă ce fac, cum fac și de ce fac. Voi încerca să îl introduc în activitățile ce îl vizează pe bebeluș în măsura în care este posibil și doar în măsura în care îl văd interesat să participe. Fiecare copil are un mod al său de a face față unor situații noi și de a interacționa cu persoane noi, astfel că voi observa cum se comportă și voi decide step by step cum să ghidez interacțiunea dintre ei. Sigur că am emoții, dar organizarea mentală a procesului acesta îmi oferă confort momentan.

Copilul imită comportamentul părinților și învață din el, astfel că voi încerca să îl țin cât mai mult pe lângă mine atunci când sunt cu bebelușul, pentru ca el să vadă cum mă comport cu el și ce anume fac. Cred că cel mai mult copiii învață din ce facem; poate chiar mai mult decât din ce vorbim... dar asta, cred eu, pentru că uneori ce vorbim nu se lipește peste ceea ce facem, iar aici este vina noastră și nu a lor. Vorbele în vânt nu se pot imita; doar comportamentul este imitabil și el poate fi stocat de către memorie cu ajutorul elaborării verbale. Așadar nu dați importanța excesivă limbajului, dacă nu îl puteți susține cu un comportament "complice".

Nu sunt o susținătoare a recompenselor, pentru că ele nu fac nimic altceva decât să marcheze ce e dezirabil, influențând comportamentul copilului către unul artificial, menit a fi pe placul adultului. Cu toate astea susțin încurajarea. Un "bravo" poate fi lesne înlocuit cu "ai procedat bine când… " sau "cât de tandru ești cu… " care mai degrabă descriu exact acțiunea realizată de copil și îl încurajează spre a se manifesta la fel de natural și următoarea dată.

Când copilul este micuț și încă nu vorbește, am învățat că este benefic să îi verbalizezi tu stările, pentru a și le putea înțelege. Copilul mic înțelege foarte multe și stochează informații dacă i se oferă o cheie în baza căreia să le dea un sens. Limbajul face asta pentru că el nu semnifică doar cuvinte și propoziții cu înțeles perceput mental; sensul structurant pe care îl oferă se realizează prin cai mult mai profunde și accesibile fără cunoaștere prin educație. De aceea voi pune mult preț pe verbalizarea stărilor întâiului născut, pe care sper să le voi intui la momentul oportun. Nu îi voi spune că știu că e gelos pe cea mică; asta nu ar ajuta pe nimeni... dar îi voi spune că trebuie să îi fie greu că nu pot să mă joc cu el sau să ies eu cu el; sau că trebuie să îi fie greu să aibă răbdare să ajung să îl culc ori orice altceva va mai apărea. Să fii auzit și văzut, să fii deci înțeles... asta pentru cei mai mulți dintre noi e similar cu a fi iubit. Este deci verbalizarea aceasta, cred eu, o cale de a arăta copilului că îl înțelegi și îl simți, cu alte cuvinte a-i arăta că îl iubești.

Voi încerca să nu fac comparații între copiii și voi cere prietenilor și rudelor să se abțină de la comparații între cei doi, chiar și de tipul celor banale (înălțime, greutate, ș.a.m.d.), pentru că ele pot fi interpretate de către întâiul născut drept critică, iar poziția lui este una ce trebuie tratată cu sensibilitate. "Ce are ea și nu am eu" e un mare hit al anului , dar nu va fi hitul anului familiei noastre!

Poate nu e planul perfect și sunt sigură că voi mai face ajustări, dar timpul și situațiile viitoare îi vor demonstra funcționalitatea și eficiența. În rest, pace și voie bună și cât mai multe manifestări naturale încurajate, atât în noi, cât și în cei mici!

Continuarea poveștii o veți afla de la mine în viitorul apropiat, atunci când voi fi reușit să cern din situații, observații și soluții și să înțeleg din particularitățile relaționării cu al patrulea element ce va compune harta sufletului nostru.

2
Cand copilul spune "Nu!"
Cine o dă în mintea copiilor, departe ajunge!

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care trimite unul!

DESPRE SITE4ALL

Site4All.ro este o platforma complexa, dar in acelasi timp usor de folosit, care ofera firmelor unelte valoroase de promovare, in timp ce utilizatorii beneficiaza de un portal accesibil care sa le ofere raspunsuri la nevoi. 
Aici vei gasi: Firme/ Afaceri/ Companii, Oferte, Evenimente, Articole, Discutii (Q&A).

Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.

Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.

Despre Cookie Sunt de acord