Mami, tati, mă vedeți?

Mami, tati, mă vedeți?

A fi părinte nu este un lucru ușor. Implică multe responsabilități și o muncă de zi cu zi.

Cu alte cuvinte am putea spune că rolul de părinte este ca un job care îți face contract permanent și nu are jumătați de normă dacă dorim să avem copii viitori adulți dezvoltați psihologic armonios sau sănătoși emoțional.
A fi părinte implică responsabilitate dar și o anumită atitudine față de copil.

Se poate întâmpla uneori că ceea ce ne imaginăm sau știm despre cum să fii părinte să nu coincidă cu nevoile micuțului său să se piardă din vedere efectele pe termen lung a acțiunilor și a ceea ce se vrea a transmite în favoarea rezultatelor imediate.

De exemplu atunci când un copil reacționează agresiv la o anume situație și părintele acționează și el în același mod ca să potolească reacția de moment fără să îi permită copilului să își poată exprima frustrarea și să învețe că există niște limite asta nu va face decât să perpetueze comportamentul și să adune frustrări ce pot izbucni la un moment dat sub diverse forme.

Fiecare părinte înainte de a se naște copilul
își imaginează cam cum ar vrea să fie sau ce ar vrea să facă copilul lor.

Uneori așteptările sunt depășite și există riscul câteodată ca părintele să nu se poată adapta ușor. 

Lucrul acesta continuă mai târziu atunci când părinții se gândesc ce cursuri să facă copilul, ce grădinițe și școli să urmeze sau ce profesie să îi aleagă. 

Nimic rău dacă toate acestea țin cont de copil, de talentul, înclinațiile și dorințele lui, în caz contrar totul devenind doar o proiecție a părinților a ceea ce ar fi vrut ei să fie și nu au reușit. 

Acest lucru face ca micuțului să îi fie aplicat un tipar și să nu țină cont de ceea ce este el ca individualitate.

Astfel că el devine împlinitorul a ceea ce părinții nu au putut sau și-au dorit și nu au avut, devine o extensie a ambițiilor părintești care nu ține cont de individualitatea și frumusețea micuțului lor.

Devine dovada vie a "performanței" rolului de părinte ruptă de apropierea sufletească dintre ei și copil ce s-ar traduce în relații calde, atmosfera primitoare, iubire care ar putea fi cu alte cuvinte solul fertil în care copilul se poate dezvolta astfel încat la maturitate să fie un om cu încredere în el și forțele lui, optimist, curajos, tolerant, care poate oferi și primi iubire și se poate bucura de asta.

De aceea un mediu securizant afectiv și părinți care să îl vadă pe copil cu adevărat și nu așteptările și proiecțiile cu care este împovărat îi vor asigura o dezvoltare emoțională bună.

Uneori există riscul punerii unei amprente negative prin diferite comportamente sau diverse valori ce pot fi insuflate copiilor.

De exemplu dacă ei trăiesc într-un climat de critică permanentă având atenția ațintită doar asupra greșelilor ceea ce vor învăța este să condamne, să fie intoleranți sau lipsiți de curaj.

Este bine știut că dacă un copil trăiește într-o atmosferă stresantă dezvoltarea lui este afectată.

Evident că o atmosferă ostilă, încărcată de diverse forme de agresivitate va influiența în mod negativ învățând copii de exemplu și nu doar asta că numai prin dispute ei pot obține ceea ce vor.

Sau atunci când sunt ridiculizați ei vor învăța să fie timizi, neîncrezători în sine, confuzi.

În loc de a cicăli și căuta permanent greșeala dacă schimbam registrul și vor fi încurajați, sprijiniți, axați pe partea bună a lucrurilor ei vor fi încrezători în ei și forțele lor.

Nimeni nu a știut de prima dată cum se fac lucruri.

Toleranța îi va învăța să aibă răbdare, să accepte ceea ce nu poate fi schimbat, prețuind diferențele între oameni.

De aceea este de preferat ca atunci când vrem să aplicăm o "lecție" copilului să fim atenți la ceea ce transmitem, să punem în balanța efectele imediate sau consecințele pe termen lung.

Aprecierea și cuvintele de laudă nu trebuie să lipsească din "hrană zilnică", arătându-le că sunt iubiți pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce fac.

Dorothy Law Nolte specialist în consilierea familiei vorbește despre cei 3A ai dragostei: acceptare, afecțiune și apreciere ce nu trebuie să lipsească din relația părintelui cu copilul.

Ca să putem avea o bună comunicare și relație afectivă cu el mai întâi trebuie să facem ceva pentru acest lucru.

Iar dacă ne dorim ceva de la copil este bine să ne întrebăm înainte ce am făcut pentru asta.

Și pentru că cei 3A ai dragostei părintești să ajungă cât mai bine la ei este nevoie de autenticitate, de legătură cu ceea ce simțim cu adevărat pentru copil și nu doar pentru că am citit sau am auzit că se face.

5
Perioada de sarcină a gravidei și dezvoltarea emoț...
GRĂDINIȚA - o nouă etapă în viața copilului

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Esti deja inregistrat? Autentifica-te aici
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care trimite unul!

DESPRE SITE4ALL

Site4All.ro este o platforma complexa, dar in acelasi timp usor de folosit, care ofera firmelor unelte valoroase de promovare, in timp ce utilizatorii beneficiaza de un portal accesibil care sa le ofere raspunsuri la nevoi. 
Aici vei gasi: Firme/ Afaceri/ Companii, Oferte, Evenimente, Articole, Discutii (Q&A).

Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.

Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.

Despre Cookie Sunt de acord