Depresia este o maladie cât se poate de serioasă, care nu trebuie privită cu indiferenţă. De la sine nu trece! Şi, dincolo de ceea ce ar spune miturile contemporane, ea afectează şi bărbaţii, nu numai femeile (deşi afectează mai mult femeile decât bărbaţii). În SUA, de exemplu (şi oferim acest exemplu întrucât nu dispunem de o statistică românească), în fiecare an sunt diagnosticaţi aproximativ 6 milioane de bărbaţi depresivi.
Despre depresie se vorbea ca fiind "o boală a secolului" trecut, însă ea, din păcate, rămâne şi o boală a acestui secol. Şi nu-i afectează, preponderent, pe săraci, cum nu-i "alege" în mod special pe bogaţi; n-are... preferinţe faţă de vârste, ocupaţii etc. Totuşi, la fel de adevărat este că anumite circumstanţe favorizează instalarea depresiei; s-ar părea că printre cele mai importante sunt prezenţa depresiei în familie (un membru al familiei suferă sau a suferit de depresie), stresul, pierderea cuiva drag, bolile cronice.
Fără a fi tratată, depresia poate aduce în viaţa unei persoane poveri dincolo de cele, mai mici sau mai mari, cotidiene: personale, profesionale, financiare etc. În cazuri extreme se întâmplă să se ajungă chiar şi la sinucidere! Prin urmare, un diagnostic corect şi pus la timp este de natură să readucă persoana aflată în suferinţă psihică pe un făgaş bun de viaţă, ea recâştigându-şi, sub supravegherea specialiştilor, pofta de viaţă, tonusul cotidian, randamentul profesional etc.
Amploarea simptomatologiei diferă de la persoană la persoană şi/ sau în timp. Subiecţii descriu simptomele depresiei utilizând termeni precum "trist", "neliniştit", "gol", "lipsit de chef" etc. O constantă a depresiei este o "tristeţe ireprimabilă", care îi face pe subiecţi apatici şi neliniştiţi, ca atunci când ar presimţi un mare pericol. Iată cum vorbeşte despre sine M., un bărbat în vârstă de 37 de ani: "Parcă aş fi fost amorţit, parcă nu mă puteam mişca. Nu puteam face nimic, ieşeam aiurea prin oraş, ajungeam la marginea oraşului şi priveam marginea pădurii... Într-o zi, întorcându-mă, soţia m-a întrebat dacă se strică vremea şi n-am fost în stare să-i răspund. Nu văzusem nimic altceva decât pe mine, înaintând printr-un oraş pustiu. Îmi puteam privi doar tristeţea. Doar tristeţea exista şi nimic altceva".
Sentimentele constante, profunde de pesimism, disperare, tristeţe constituie un simptom frecvent al depresiei. Iar neliniştea asociată acestor sentimente, fără ca ei să i se poată descoperi un motiv anume, concret, este de asemenea definitorie.
Iată care ar fi principalele simptome de depresie întâlnite la bărbaţi:
Bărbaţii au tendinţa de a amâna, de a evita prezentarea la specialist. Adesea cer ajutorul acestuia abia atunci când expresia depresiei a devenit severă, eventual pentru a face pe placul cuiva din familie (soţie, părinţi etc.) sau pentru că, la serviciu, scăderea de randament a devenit atât de vizibilă încât nu mai poate fi tolerată. E bine de ştiut însă că, în cele mai multe dintre cazuri, prin tratament adecvat, starea lor se poate îmbunătăţi. Primul pas este întrevederea cu medicul de familie (şi, eventual, medici specialişti), pentru ca, în urma unor examinări, să fie eliminate alte cauze care ar putea duce la astfel de simptome. Infecţiile virale, boli ale tiroidei, scăderea testosteronului pot conduce la simptome similare. O evaluare include: un istoric nuanţat al tuturor simptomelor (apariţie, durată, intensitate); folosirea de alcool şi/ sau droguri; existenţa gândurilor cu privire la moarte sau la sinucidere; existenţa unor depresivi în familie.
Modalităţile de tratament diferă în funcţie de diagnostic, severitatea simptomatologiei şi de opţiunile subiectului (de la tratamentul medicamentos, la psihoterapii de scurtă durată). Dacă medicul îi prescrie tratament medicamentos, adesea, subiectul este tentat să renunţe mai repede de la el, ceea ce este o greşeală, fiindcă astfel de ajunge, curând, la o revenire a semnelor de depresie. De regulă, psihoterapiile scurte durează între 10 şi 20 de săptămâni. Din comoditate, se întâmplă ca unii subiecţi să prefere (sau chiar să solicite, dacă este posibil) tratament medicamentos. Familia, prietenii, colegii pot constitui un suport pentru subiect; încurajările lor sunt foarte utile. Suportul emoţional acordat unei persoane depresive implică multă înţelegere, răbdare, afecţiune, abilitatea de a-l pune în valoare, de a-l antrena în activităţi de familie, de grup, sociale.
By accepting you will be accessing a service provided by a third-party external to https://www.site4all.ro/
Pentru a va oferi cea mai buna experienta online acest site utilizeaza cookie-uri.
Prin utilizarea site-ului nostru, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.
Despre Cookie Sunt de acord