Prima obligație pe care legea o impune companiei (și care constituie un pasaj obligatoriu pentru alegerea instrumentelor de protecție care vor fi utilizate) este aceea de a evalua riscurile pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor angajați într-un anumit loc și într-un anumit loc. activități.

Mai precis, angajatorul trebuie să ia în considerare:​

• riscuri obișnuite: acesta este riscul tipic al acelei zone profesionale specifice în care angajatul se găsește că lucrează (în cazul unei companii de curățenie, riscul aferent transportului de scări, scule etc.);
• riscurile specifice: acesta este riscul inerent în contextul în care se desfășoară activitatea (întotdeauna cu referire la același exemplu, riscurile legate de utilizarea unui anumit solvent, mai degrabă decât a altuia în funcție de locul care trebuie curățat, mai curând cisternă decât sală de operație);
• așa-numitele riscuri de interferență: adică riscurile care derivă din desfășurarea unei activități specifice într-un anumit context sau loc în care activitatea în sine interferează cu alte activități și diferite desfășurate în același sector (gândiți-vă la ipoteza în care activitatea de curățare se desfășoară în interiorul unui spital, care implică, prin urmare, venirea în contact cu persoane bolnave sau cu prezența altor lucrători prezenți în același timp, îndeplinind alte sarcini).

După identificarea tuturor riscurilor, trebuie pregătit un document, numit document de risc general, care conține o indicație a riscurilor preconizate și a măsurilor care se intenționează să fie luate pentru a le elimina sau reduce. În cazul în care crearea de noi afaceri, angajatorul este obligat să efectueze imediat evaluarea riscurilor de prelucrare a documentului în cauză în termen de 90 de zile de la începerea activității lor. 

În plus, evaluarea riscurilor ar trebui să fie imediat revizuită cu ocazia modificărilor în procesul de producție sau a organizării muncii semnificative pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, sau în raport cu gradul de progres tehnic, prevenirea sau protecția sau în urma unor răni semnificative sau când rezultatele supravegherii sănătății evidențiază nevoia.

Muncitorul trebuie/ nu trebuie:

• să contribuie la siguranță;
• tsă respecte prevederile și instrucțiunile date de angajator, de supraveghetorii săi și de manageri;
• să raporteze imediat deficiențele mijloacelor și dispozitivelor angajatorului, managerului sau persoanei responsabile;
• nu trebuie să înlăture sau să modifice dispozitivele de siguranță, semnalizare sau control fără autorizație;
• să urmeze instruirea;
• trebuie să fie supus verificărilor de sănătate;

Dispozitive de protecție

Odată finalizată evaluarea riscurilor și documentul general privind riscurile, angajatorul trebuie să adopte în mod concret cele mai eficiente măsuri pentru eliminarea sau minimizarea riscurilor pentru sănătatea lucrătorilor. Pe baza acestor elemente, angajatorul organizează și oferă instrumente speciale pentru protecția muncii și prevenirea riscurilor, sănătății și accidentelor.

Măsurile de securitate sunt împărțite în două categorii largi: colective ​- Dispozitivele de protecție (instrumentele care tind să elimine un anumit risc pentru toți lucrătorii, excluzând - o la rădăcină) și ​echipamentul individual de protecție (destinat să fie purtat și păstrate de către lucrător pentru al proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu destinate acestui scop).

Gândiți-vă la un loc de muncă în care lucrătorii intră în contact cu gazul sau vaporii. În acest exemplu, un instrument de protecție colectivă poate fi un mecanism de extracție a fumului, în timp ce un instrument de protecție individuală poate fi un șablon dat fiecărui lucrător. Legea prevede în mod expres că atunci când este posibilă adoptarea unui instrument de protecție colectivă care să elimine riscul, angajatorul este obligat să prefere această soluție decât utilizarea instrumentelor de protecție personală.

Când se utilizează echipament individual de protecție, acestea trebuie:

• să fie adecvate riscurilor care trebuie prevenite, fără a implica un risc mai mare în sine;
• să fie adaptat la condițiile existente la locul de muncă;
• ia în considerare nevoile ergonomice sau de sănătate ale lucrătorului;
• pentru a putea fi adaptat utilizatorului în funcție de nevoile sale;
• să respecte standardele de calitate impuse de legea care reglementează caracteristicile tehnice referitoare la sectorul specific în care sunt utilizate;

După ce sunt predate lucrătorului, acestea:

• trebuie să le utilizeze în conformitate cu pregătirea oferită;
• trebuie să aibă grijă de ele;
• el nu trebuie să le modifice din proprie inițiativă;
• trebuie să raporteze angajatorului orice defect sau defecțiune;

Rolul lucrătorului

Lucrătorul trebuie să aibă întotdeauna grijă de propria sănătate și siguranță și de celelalte persoane prezente la locul de muncă, asupra cărora se încadrează efectele acțiunilor sau omisiunilor sale, în conformitate cu pregătirea pe care a primit-o, instrucțiunile și mijloacele oferite de angajator de muncă.

Antrenament​

O prevenire eficientă împotriva accidentelor trece neapărat printr-o instruire serioasă și mereu actualizată, care trebuie furnizată nu numai lucrătorilor, ci și managerilor (care, de fapt, trebuie să cunoască riscurile cu care se confruntă și mijloacele disponibile pentru a face acest lucru) și către reprezentanții siguranței lucrătorilor (adică lucrătorii care au sarcina instituțională de a colabora cu compania pentru a îmbunătăți siguranța la locul de muncă).

În special, toate informațiile trebuie furnizate lucrătorilor:

• cu privire la riscurile pentru sănătate și securitate în muncă legate de activitatea companiei în general;
• privind procedurile de prim ajutor, combaterea incendiilor, evacuarea locurilor de muncă;
• pe numele lucrătorilor însărcinați cu aplicarea măsurilor de prim ajutor și de protecție împotriva incendiilor;
• pe numele persoanei responsabile a serviciului de prevenire și protecție și a medicului competent;

Dacă arată prezența unor riscuri specifice pentru lucrători, atunci aceștia trebuie informați:

• privind riscurile specifice la care sunt expuși în legătură cu activitatea desfășurată, cu reglementările de siguranță și cu privire la prevederile companiei în materie;
• privind pericolele asociate utilizării substanțelor și preparatelor periculoase pe baza fișelor cu date de securitate cerute de legislația în vigoare și standardele de bună practică;
• privind măsurile și activitățile de protecție și prevenire adoptate;

Pe lângă evaluarea riscurilor, adoptarea dispozitivelor de protecție și formarea continuă a lucrătorilor și managerilor, legea impune alte atribuții pentru a garanta siguranța la locul de muncă.

Printre acestea se numără:

• pregătirea măsurilor de prim ajutor pentru a face față accidentelor în imediatitatea evenimentului, a situațiilor de urgență și a situațiilor de pericol grav;
• o reevaluare constantă a riscurilor și funcționalitatea măsurilor de păstrare (și într-adevăr a creșterii) standardelor de operare în timp;
• utilizarea instrumentelor și a afișelor pentru raportarea riscurilor și pericolelor (a căror semnificație trebuie explicată anterior lucrătorilor în cadrul instruirii);
• furnizarea unui serviciu de întreținere regulat;

Funcționarea structurilor de prevenire trebuie apoi garantată fără ca aceasta să implice sarcini pentru lucrători.

Pentru mai multe informații legate de Analiză de Risc, SSM și PSI nu ezitati să ne Contactati.