Identificarea riscurilor in munca. Analiză de Risc la Securitate Fizică.

Identificarea riscurilor in munca

Evaluarea Riscurilor - Masuri de Securitate

Măsurile de securitate nu pot asigura o protecție de 100% împotriva tuturor amenințărilor. Prin urmare, analiza riscurilor, evaluarea riscurilor care este procesul de evaluare a vulnerabilităților sistemului și a amenințărilor cu care se confruntă, reprezintă o parte esențială a oricărui program de gestionare a riscurilor. Se identifică procesul de analiză consecințele probabile sau riscurile asociate cu vulnerabilitățile și oferă baza pentru stabilirea unui program de securitate eficient din punctul de vedere al costurilor.

Gestionarea riscului este procesul de implementare și menținere a contramăsurilor care reduc efectele risc la un nivel acceptabil. Procesul de analiză a riscurilor oferă managementului informațiile necesare pentru a face hotărâri educate cu privire la securitatea informațiilor. Procedura identifică controalele de securitate existente, calculează vulnerabilitățile și evaluează efectul amenințărilor asupra fiecărei zone de vulnerabilitate. Evaluarea Riscurilor la Securitatea Fizica este un proces prin care firma are un plan de pază și un proiect al sistemului tehnic de securitate.

Securitate și sănătate în muncă (SSM) constituie unul dintre domeniile de preocupare prioritară ale Uniunii Europene, și un concept de un interes din ce în ce mai important și la nivel național, având în vedere faptul ca accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale sunt din ce în ce mai prezente în societatea noastră, generând reale probleme umane și economice. Statisticile ne arata faptul ca anual au loc mai mult de zece milioane de accidente de muncă, iar cheltuielile si pierderile anuale datorate accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale reprezintă 2-4% din PIB. 

Revenind la noțiunea de sanatate si securitate la loc, art. 41 alin. 2 din Constituție dispune faptul că " salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege".

Securitatea și sănătatea în muncă, ca instituție a dreptului muncii, reprezintă un ansamblu unitar de norme juridice imperative care au ca obiect reglementarea relațiilor sociale ce se formează cu privire la organizarea multilaterală, desfășurarea și controlul proceselor de muncă, în scopul asigurării condițiilor optime, la nivelul științei și tehnicii moderne, pentru apărarea vieții, integrității corporale și sănătății tuturor participanților în acest proces, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale. Ca ansamblu de activități instituționalizate, securitatea și sănătatea în muncă are ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și altor persoane participante la procesul de muncă, asa cum ne este arătat de actul normativ special, Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

Prin urmare, obiectivul securității și sănătății în muncă este acela de a înlătura toate obstacolele ce apar în procesul muncii, care pot fi susceptibile să provoace accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Rolul primordial al securității și sănătății în muncă este acela de prevenție.

La nivelul Uniunii Europene, statele membre sunt de acord cu faptul că sănătatea și securitatea salariaților în muncă trebuie să constituie preocupare permanentă, ținând seama de cel puțin doi factori:

  • în primul rând, factorul uman, a cărui apărare în materie de securitate în muncă se traduce prin prevenirea accidentelor de muncă;
  • în al doilea rând, factorul economic constând în pierderile pe care le înregistrează angajatorul prin absențele salariaților victime ale accidentelor de muncă, prin grevele de protest determinate de nemulțumirile cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

Printre trăsăturile caracteristice, putem remarca următoarele:

  • constituie o expresie a implicării statului, in condițiile economiei de piață, în prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale ale salariaților și ale altor participanți în procesul de muncă, astfel că prioritatea principală a statlui este protecția lucrătorului, și nu eficiența economică. Vom remarca astfel că datorită importanței lor, problemele SSM nu sunt lăsate la latitudinea părților, ci sunt reglementate expres, prin norme imperative, atât obligațiile angajatorilor, cât și ale lucrătorilor;
  • se integrează în mod organic proceselor de muncă, indiferent dacă măsurile se iau înainte de începerea activității sau în timpul desfășurării activității;
  • Prin SSM se încearcă acoperirea tuturor situațiilor, într-un sens larg, în care ar putea avea loc evenimente nocive pentru lucrători, lucru care ne dezvăluie caracterul social al statului român ( art. 1 alin.si art. 42 alin. 2 din Constituția României);
  • Are caracter esențial preventiv, asa cum am menționat și anterior;
  • Lucrătorii nu vor avea, în nici un caz, obligații financiare cu privire la SSM.

Scopul reglementărilor legale și domeniul lor de aplicare

La nivelul Uniunii Europene s-a adoptat în data de 12 iunie 1989 Directiva cadru cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, Directiva nr. 89/391/CEE. Aceasta directivă reprezintă cadrul juridic general în această materie. Preambulul său stabilește că "ameliorarea securității, a igienei și a sănătății muncitorilor reprezintă un obiectiv ce nu poate fi subordonat considerațiilor de factură pur economică". Directiva-cadru trebuia transpusă în legislaţia naţională până la sfârşitul anului 1992. Repercusiunile transpunerii în sistemele juridice naţionale au variat de la un stat membru la altul. În unele state membre, directiva-cadru a avut consecinţe juridice considerabile ca urmare a unei legislaţii naţionale inadecvate, în timp ce în altele nu au fost necesare ajustări majore.

La nivel național a fost promulgată Legea 319/2006 ce se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților acestora. Aceasta instituie măsuri privind promovarea îmbunătățirii semnificative a securității și sănătății în muncă, stabilind principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securității lucratorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, cât și direcțiile generale de acțiune pentru implementarea principiilor respective.

În sensul aceste legi, articolul 5 ne arată următoarele definiții:

  • lucrător este persoana angajată de către un angajator, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;angajatorul este persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă, ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;
  • alți participanți la procesul de muncă sunt persoanele aflate în întreprindere, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionaleș
  • în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
  • reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor este persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor în munca;
  • stagiu de practică constă în instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialității în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și șomerii în perioada de reconversie profesională.Fac excepție de la aplicarea legii cazurile în care particularitățiile inerente anumitor activități specifice din serviciile publice, cum ar fi forțele armate, poliția, precum și cazurile de dezastre naturale, inundații. In aceste situații, instituțiile publice în cauză vor organiza, coordona și controla activitatea de securitate și sănătate în muncă, prin serviciile de prevenire și protecție create, acestea având dreptul să elaboreze reglementări proprii pentru aplicarea Legii 319/2006.
0
Obiectivul Evaluării Riscurilor. Analiză de Risc l...
Determinarea contramăsurilor, riscul rezidual. Ana...

Postari Asemanatoare

 

Comentarii

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii la articolele din site! Inregistreaza-te sau daca ai deja un cont Autentifica-te
In acest moment articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care scrie unul!

By accepting you will be accessing a service provided by a third-party external to https://www.site4all.ro/