În cadrul procesului de analiză de risc la securitate fizica, evaluatorul de risc la securitatea fizică utilizează metode calitative, semi-cantitative, cantitative. Analiza calitativă definește consecințele, plauzibilitatea și nivelul de risc prin niveluri de importanță precum "ridicat", "mediu", "scăzut".Metodele semi-cantitative folosesc scări numerice pentru cuantificarea consecințelor și plauzibilității iar analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmărește evaluarea numerică a plauzibilității și impactului fiecărui risc identificat și influența asupra riscului general.

Analiza riscurilor are ca obiectiv caracterizarea acestora de asemenea manieră încât să poată fi uşor de înţeles şi de comunicat către factorii de decizie, să pună în evidenţă plauzibilitatea şi consecinţele dar şi mijloacele de control existente şi pe cele necesare. În etapa de estimare a riscului, în urma analizării riscurilor se verifică dacă acestea corespund sau nu criteriilor de acceptabilitate, se stabileşte care dintre ele vor fi tratate şi care vor fi acceptate şi monitorizate. Deciziile vor fi bazate suplimentar pe aplicarea cerinţelor legale şi de reglementare în funcție de efectul potențial al riscurilor asupra securității fizice a obiectivului.

Când un risc de securitate a fost găsit intolerabil trebuie aplicată o formă oarecare de tratare. Niciodată nu va fi posibil să fie eliminate toate riscurile de securitate. Scopul este conducerea către un nivel tolerabil de risc. În etapa de tratare a riscului se stabilesc obiectivele tratării cu scopul de a alinia opţiunile de tratare cu obiectivele organizaţionale, asigurându-se astfel sustenabilitatea managementului riscurilor. Evaluarea riscurilor constituie o importanta majora in cadrul lucratorilor, de asemenea probabilitatea actiunilor pe care acestia le indeplinesc sa aibe un risc cat mai mic.

Acestea înseamnă că:

• au fost deplin înţelese riscul şi su​rs​ele sale;
• au fost identificate şi analizate natura şi potenţialul evenimentelor;
• utilizând cunoştinţele acumulate despre risc, surse, evenimente, vulnerabilităţi şi mijloace de control conexe, a fost efectuată o analiză a diferenţelor în vederea dezvoltării cerinţelor pentru tratare;
• se determină rezultatele şi performanţele cerute activităţii de tratare a riscului, care reprezintă însăşi obiectivele tratării.

Tratarea riscurilor de securitate va implica una sau o combinaţie dintre următoarele strategii de tratare:​ 

• Reducere - se introduc îmbunătăţiri ale mijloacelor de control sau mijloace de control noi, care au ca scop reducerea consecinţelor sau a plauzibilităţii riscului, de exemplu prin:
  - descurajarea ameninţării;
  - întârzierea evenimentului;
  - detectarea şi investigarea evenimentului;
  - răspuns la eveniment şi la consecinţele acestuia;
  - recuperare după eveniment şi consecinţele acestuia;
  - urmărire in justiţie a persoanelor sau grupurilor implicate in fraude.
• Evitare - plauzibilitatea riscului de securitate este redusă sau eliminată prin încetarea activităţilor care provoacă expunerea la risc.
• Partajare - managementul riscului de securitate este partajat cu o terţă parte care reduce consecinţele riscului (de exemplu, poliţia, asigurările pentru riscuri industriale şi speciale, externalizarea unor activităţi etc.). Unii specialişti numesc această strategie "transfer al riscului către o terţă parte". În realitatea însă numai o parte a responsabilităţii pentru managementul riscului poate fi transferată, o parte a acestei responsabilităţi şi întreaga răspundere pentru consecinţe rămâne la proprietarul riscului.
• Tolerare, reţinere şi monitorizare - Riscul este tolerabil şi reţinerea riscului este determinată ca o strategie potenţială de tratare.

Alternativ, riscul poate fi categorisit ca intolerabil, dar la momentul curent nu există resurse sau capabilităţi pentru tratare sau tratarea nu este eficientă din punct de vedere al costului. In această situaţie singura opţiune este reţinerea riscului şi monitorizarea continuă a acestuia până în momentul în care contextul se modifică şi pot fi luate măsuri. 

După aplicarea tratării, de regulă, rămâne un risc rezidual, pentru care trebuie de asemenea, luată o decizie dacă acesta poate fi reţinut sau este necesară tratarea lui în continuare. Protectia Muncii prevede prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor.

Etape de tratare a riscului:

• identificate vulnerabilităţile cu referire la riscul specific;
• dezvoltate opţiuni pentru tratare a vulnerabilităţilor cheie;
• parcursă o analiză cost-beneficiu pentru a determina fezabilitatea şi oportunitatea fiecăreia dintre opţiunile de tratare, inclusiv o ierarhizare a lor dacă este cazul.